Lecția de religie contemporană

Marele Preot Daniel stătea îngândurat la conturile odinioară dodoloațe. Titulatura de „Preafericit” își pierduse sensul și pălea în umbra catedralei neterminate. Trebuia să salveze rezervoarele goale ale turmei de Mercedesuri, stivele de anafură care stăteau să expire, tonele de lumânări omologate BOR…trebuia să găsească soluție bună și rapidă. Încercase cu plimbatul moaștelor prin oraș dar nu a avut succes și nu s-a apropiat nici măcar de profitul unui botez, ce să mai vorbim de Sfintele Paști, El Dorado sărbătorilor bisericești. Armata credincioasă de băbuțe fusese risipită de cozile de la farmacii, de la marketuri și de ordonanțele militare. Nimic nu mișca pe ulițe fără știrea legiunilor romane care patrulau necontenit.

La căteva ulițe depărtare, intr-o chilie din garnizoană, Centurionul Vela stătea cu capul în mâini tulburat de-ntrebarea „oare la ce număr am ajuns cu poruncile militare?”. Lângă el, un străjer sprijinit în scut nu se gândea la nimic pentru că-l durea. La un moment dat a ațipit și-l fulgeră același vis care-l bântuia de două veri, din 10 Sextilis când legiunile romane au înăbușit răscoala credincioșilor. Se făcea că rupea cârci de evlavioși dar dintr-o dată, o lumină puternică îl lăsă fără puteri. Trezit brusc scăpă un țipăt gutural „O Doamne!!!” Atunci Centurionul Vela se lumină a idee.”Asta e, o Doamne”. Trebuia să-l vadă pe Marele Preot, să-i dea o gură din vinu’ ăla de-mpărtășanie că-i bun și sigur pune gândurile-n ordine.

Marele Preot a primit cu nervozitate vizita Centurionului, știa clar că-l lasă fără vin, că vrea ceva de la el…da’ poate că nu-i așa rea vizita și poate să profite.

– Domnu’ cu tine ilustrule Centurion!!! Bine ai venit în umilul nostru locaș, cu te pot ajuta?

Centurionul își roti privirea intr-o inventariere fugitivă a bogățiilor din încăpere și se gândea „ăsta-i chior, unde dra…Marte vede ăsta locaș umil”

– Ave Iohannis Mare Preot, ete sunt în inspecție pe străzi și am vrut să-ți cer părere. Situația impune noi restricții și mă tem de răscoale…nu știu cum să fac…poate sfatul tău mă va lumina.

-Centurionule, chiar mă gândeam la domnia ta, mai ales că se apropie marea sărbătoare de Paști și am soluția perfectă la problema ta, ne putem ajuta reciproc. Dar asta-nseamnă să ne situăm cam la limita legilor date până acu’. Dacă trimiți oastea să ducă lumină la credincioși,  să trimitem sfintele chestii și ne lași să strângem voluntari pentru sărbătoare, toți câștigăm…domnia ta popularitate și succesuri la alegerile din cazarmă, noi … dezmierdarea sfântă a Domnului că și la vremuri de restriște ne-am făcut sfânta datorie.

-Hm…dai un vin?

-Cu mare drag…am pregătit hrisoavele pentru peceți și semnături…da’ cum facem cu vraciul tătar de la curte, sigur nu o să privească cu ochi buni înțelegerea noastră. Si mai e la curte sfătuitoru’ cel arab, el e păgân și nu-l văd iubitor de decizia noastră.

-Asta-i treaba mea, eu sunt Centurionul Vela, am legiunile pregătite și nimeni nu-mi pune la-ndoială cuvântu’ și fapta!!! Tu ai grijă să dăm numa’ cele sfinte…să nu-mprăștiem boli prin cetate că se lasă cu răstigneală.

-Stai liniștit mărite căpetenie, în lucrarea Domnului nu se amestecă nimic, totul e în deplină siguranță.

-Bine atunci…te las cu Domnul tău, eu trimit trâmbițașii prin piețe să anunțe decizia înțeleaptă. Ave Iohannis și nu mă uita cu vinu’ ăla.

Centurionul Vela se-ntoarse dintr-o mișcare și plecă. Pe drum se gândea că tot nu-și amintește la ce număr a ajuns cu poruncile dar nu mai conta foarte tare, asta era o extra-poruncă și oricum era mulțumit de întâlnirea avută.

Legenda spune că orice minune ține trei zile…de data aceasta a ținut doar o zi.

Pe holurile palatului imperial se auzea tunând vocea Cezarului Iohannis Germanicus.

-CINE A-NDRĂZNIT LA PORUNCĂ DE RELAXARE!!! CE SĂRBĂTOARE!?!?! Din sfănta Romă s-a dat liber la sărbătoare acu’ o săptămână!!! Așa vrea Preotul Daniel…ei bine, o să fie cum vreau eu!!! Dușmanul Coroniade Virusae abia asteaptă prilej de atac. După sărbători o să avem inmormântări!!! …și vocea tăcu.

Acu’ credinciosu’ de rând,clipind des a mirare și neputință, mai desfăcu o bere. Așteaptă noi porunci și probabil anunțul crucificării Centurionului Vela pe care o să-l sanctifice biserica sub pseudonimul Sfăntul Vela Nehotărâtul. În definitiv, Isus nu stă după ăștia și-și vede de treabă cu crucificatu’ și-nviatu’.

În ceruri Dumnezeu se uită lung, își face cruce mare și zice „Of Io, ăștia-s total tâmpiți că aici nu mai e vorba de credință”