PisiKing – Ediție revizuită și completată 2021 – tot cu pisici

PisiKing – Ediție revizuită și completată 2021 – tot cu pisici

Facebooku’ este destul de previzibil din punct de vedere postări și se poate face lejer un tipar, un profil. În perioada asta găsești glume și chestii cu Covidu’, ieri a fost toată lumea cu „oo”-le expuse și cu „fie ca lumina sfântă…”, e structurat pe sărbători, vacanțe, început de școli și pentru ca să nu părăsești neautorizat tiparu’, periodic primești amintiri pe care le redistribui. Și uite așa te-nvârți în jurul cozii tot anu’ că așa vrea mușchiu’ lu’ Zuchi.

Totuși există un tip de postări care nu ține cont de sezon sau alte trenduri, postări care ne invadează tot timpu’, poze și filmulețe care nu țin cont de vârstă, sex, coeficient de inteligență și ne afectează subliminal. Postările cu pisici. Dacă încă sunteți în faza de negare de genu’ „niște animăluțe drăguțe ș-atât”, vă spun eu, vă-nșelați amarnic, suntem conduși de pisici. Noi suntem animalele de companie. Întradevăr, există o mișcare de rezistență #rezistșinusuportmâțelecăsuntdiabolice, da’ și aciulea e ușor discutabil pentru că jumătate din ei nu suportă pisicile din motive pur medicale, au alergie la păru’ de pisică, un sfert nu suportă atingerea de blănița pisicii și asta se numește într-un fel da-mi scapă acu’, și practic mai e un sfert care nu suportă pisicile în adevăratul sens al cuvântului. Din punctul meu de vedere și ăștia tot la probleme medicale sunt încadrați, la secția „Cu căpuțu’ ” sau „Scufița zguduită”, pentru că nu poți să rămâi cu inima de piatră la așa ceva.

Mai bine de jumătate din cunoștințele mele sunt posesori de pisoaie. Pe aproape 90 de procente din ei îi bănuiesc de masochism, ei nu au un animăluț de companie, au o domina care face ce vrea din ei, sunt traumatizați direct, fizic și psihic. Am povestiri haioase cu pisici, povestiri adevărate, nu-s prins în ele pentru că doar le narez, sunt întâmplările prietenelor mele.

1.Numele pisicii influențează direct coada de pețitori de la ușă – Atenție, folosesc limbaj obscen, doar un singur cuvânt da’ altfel nu se poate pentru autenticitatea relatării. Am o prietenă care stă cu bunica, o băbuță șmecheroasă și glumeață. Au un apartament  la etajul 1, cu vedere la grădinița blocului unde mămăița mai aruncă mâncare la pisicile și câinii maidanezi. La parter e o vecină care are un cotoi cu personalitate puternică. Adică e juma’ pisoi de casă care toarce pe calorifer și cealaltă jumătate e sălbatică și eventurieră…adică face ce vrea mușchiu’ lui și stă mai mult p-afară. Pe cotoi îl cheamă total neinspirat…sau inspirat…Pulică, pardon, mă scuzați…da’ așa-l cheamă pe el. Mamimuțoiu’ știe că mamaie dă cu papa bun prin grădinița blocului, și mamaie știe că Pulică-și face veacul p-acolo, da’ nu mereu se sincronizează amândoi. Și când nu se-ntâlnesc începe show-u’. Mamaie îl strigă „Pulicăăă!!! Pulicăăăăăăăă!!! Hai la mama că are ceva bun pentru tine!!! Pulicăăăăăăă!!! Hai Pulicăăăăă…hai la mama că are ce-i place lu’ băiat!!!” Aleea care străjuiește grădinița blocului pe toată lungimea încremenește uimită. Trecătorii văd o babă nimfomană care-și caută dragostea prin iarba și boscheții din fața blocului. Singurii care au speranța în ochi sunt pensionarii care joacă table în proximitate. Ete așa o pui de o nuntă la 80 de ani.

2.Mijloace extreme de educare a pisicii – Tot prietena asta a mea e posesoare de doua pisici…sau motani că n-am înțeles foarte bine. Într-o zi una din ele s-a băgat într-un spațiu îngust dintre aragaz și perete și nu se dădea scoasă d-acolo. Auzind zgomote-n bucătărie, se duce să descopere sursa și o găsește pe mamaie care se chinuia să scoată animalu’ din impas. „Măi mamaie, lasă-l în pace că iese singur, mai rău îl stresezi”. Colegu’ de cameră și carantină al prietenei mele care trebăluia ceva-n balcon, emite o ipoteză de mare angajament. „Dă drumu la aragaz că se-ncinge și iese singur”. Acu’ nu cunoaștem legătura neuronală telepatică între mamaie și masculu’ casei și nici cercetătorii britanici n-au emis ipoteze în acest sens, cert este că mamaie a pus în practică ideea și a-ncins toată bucătăria…cât pe ce să schimbe tradiția cu mielu’ copt la cuptor cu pisic copt după cuptor. Stați liniștiți, nici un animăluț nu a fost rănit. Acu’ sincer, n-am informații clare despre mamaie și iubitul prietenei mele cel plin de idei crețe.

3.Belea de companie – Atunci când te hotărăști să-ți iei un animal de companie se presupune că te-ai gândit bine, pentru că drăgălășenia pufoșeniei vine la pachet cu o cârcă de responsabilități. E clar că merită dacă optezi de la pești exotici, tarantulă, cățel, purcel și până la crocodil sau iguană. Dacă vrei pisică…treaba se complică. Eu zic că cei de la PetShop-uri să te-ntrebe de trei ori ca la botez și nu dacă te lepezi de satana, din contră, dacă-l primești pe satana în viața ta, dacă ești dispus să treci la sclavagism și dacă ești dispus să renunți la visele tale, la concedii, la lucrurile dragi de prin casă. Am o prietenă blajină, scumpiță și cu voce lină. Are în glas ceva liniștitor. Se făcea că trebuia să-i mișune ceva prin casă și ghici…normal, a ales un cotoi. Acum se poate înrola la cercetași în Legiunea Străină. Animăluțu’ e o pufoșenie de șapte luni, scârțâietoare, că ăla nu-i mieunat, argint viu prin casă  și în călduri…adică marchează tot. Acu’ pe pandemie e destul de complicat cu castratu’, că cică se potolește, personal nu prea cred în teoria asta, e clar că animăluțu-i posedat. Pe lângă cabluri și orice de prin casă cu potențial de jucărie, a făcut o pasiune pentru o geantă pe care o confundă cu litiera. Normal, e geanta favorită a prietenei mele. Deja a spalat-o a treia oară într-o săptămână. O pitește, o bagă în locuri fără acces da’ „fiara” nu s-a lăsat și a marcat geanta corespunzător. Prietena mea e bine…încă, doarme pe apucate, strânge „noroace de prin casă”, are ochii puțin injectați da’ e bine, începe sa-și însușească titulatura de animal de companie.

4.Animal cu proveniență incertă pe lanțul trofic. Sor-mea are mâță. A fost cadou de la nepoții texani care au găsit o pisică proaspăt fătată. Sora mea și-a exprimat dorința de cotoi roșcat, nepoții au venit cu o pisică neagră, exact ce-și dorea. Problema e că ăia mici n-au așteptat să facă ochi bine, au adus pisoaia în stadiu’ ăla de ghemotoc fără ochi cu pofte de țâța mamei. Este prima dată în viața mea când am auzit că la PetShop-uri găsești conserve cu lapte de pisică, câine, raton … și de mama dracu’. Sper că e un surogat și nu e vreun tâmpit care mulge pisici. Stătea sor-mea să hrănească animăluța la biberon special de pisici, cu o precizie de ceas elvețian. Acu’ animala-i mare și sunt puțin în dubiu… cred ca mama ei e pisică da’ la tată am ceva dubii. E ori o pumă, ori un bobcat că „drăgălășenia” mușcă și zgârie ca o panteră. Practic în casă ei nu e o persoană cu un animal de companie, sunt doua vietăți, o persoană și o animăluță, embele pe picior de egalitate și cu drept de vot.

5.Sora prietenei cu motan în călduri, are pisică neagră ca noaptea fără lună. Posesoarea locuiește la parter și normal că mâța-i privilegiată și bântuie prin gradina blocului. Asta nu-i o problemă, problema apare când pisoaia e pusă pe dat chef în apartamentul mă-sii. Într-o seară, stăpâna animalei…ce glumă bună, stăpâna, ha…s-a trezit cu pisica inițială trecută la întreținere și-n cartea de imobil, plus doi trei cotoi dornici de o seară memorabilă …cu finalizare, care petreceau prin bucătărie și aveau tendințe de mutare în sufragerie. Bine că nu au reclamat-o vecinii la administrația blocului pe motiv de muzică tare și party-uri în orele de liniște.

6.De la prietena mea stewardesă, hai că o știți, io-te AICI . E copy paste de la ea din tastatură. De ce au stewardesele noroc ? De pisici, d’aia ! Pleacă Regina Mamă două săptămâni în stațiune. Problema mare, ce face cu Tomiță, motanul din dotare ? Păi, cum Tomiță era un pisoi regal, crescut la etajul 7, învățat să privească lumea de sus nu prea puteam să-l iau la mine care locuiesc la parter iar Karra, pisica din dotarea mea e obișnuită să hălăduiască printre blocuri, evident și cu educația de cartier aferentă. Așa că, am împachetat-o pe Karra și ne-am strămutat la regina mamă cu viză de flotant pentru două săptămâni. Karra, pe lângă faptul că e femeie cu fițe, ca orice femeie, în perioada aceea era și puțin gravidă, fericitul tată fiind chiar Tomiță așa că…  si mai multe care nu-i conveneau cu și mai multă agresivitate, balcon la etajul 7, deci fără spațiu pentru vagabondajul zilnic. Două săptămâni cât a lipsit regina mamă m-am împărțit între muncă și certuri casnice pisicești. Somn mai puțin, oricum e supraestimat. Cel mai rău era când îi apuca cearta pe locul din pat. Karra să doarmă pe picioarele mele, Tomy pe pernă. Spațiu era, dar patul nu trebuia ocupat în același timp de amândoi. Mă rog, după două săptămâni încercând să liniștesc războiul casnic pisicesc, s-a întors regina acasă. Karra între timp fătase o minune de pufuloși deci, relocarea mea în dulcele castel personal s-a cerut amânată. Dar Tomy era fericit că-și recuperase sclava cu impresii de stăpână, Karra ocupată când cu pufuloșii când cu mine, era începutul unei liniști plăcute. Și în dulcea acalmie proaspăt instalată, se întâmplă că mă întorc de la o cursă de noapte. Acum, eu dorm oriunde fără nazuri. Lumină, întuneric, zgomote, n-au absolut nici o relevanța. Așa se face că, zi de vară fiind, m-a lovit lumina soarelui doar cât să strâmb puțin din nas. Problema a apărut când după raza de soare care mi-a deranjat nasul, a venit și un iz de „nr. 2” pisicesc. Am zis că mi se pare, și m-am întors pe partea dreapta cu capul pe mână și……mirosul și mai puternic. Bă care nu ți-ai acoperit „floricelele” de mă dai pe mine jos din pat ? Și cum dau să mă ridic, strâng pumnul ca să mă frec la ochi. Băi oameni buni, bine că am strâns pumnul și nu am dus direct mâna la ochi. Domnul Tomy, gelos pe faptul că patul lui este în continuare ocupat de mine și prințesa Karra, a găsit de cuviință să-l decarteze în palma mea. Zob l-am facut ! Rahatul, nu pisoiul. Pisoiul a scăpat, a apucat să fugă, dar a fost momentul când s-a decis ferm că trebuie transformat în motan ooles. Eu nici azi n-am pus la loto. Între timp a devenit și Tomy motan cu educație de cartier. S-a mutat la casă cu curte, cu tot cu regina mamă și acum are un teritoriu mare de marcat, aproape că nu mă bagă in seamă când mă duc în vizită la ei

Acu’ să nu generalizăm, există și excepții. Tata avea o pisoaie cuminte și de pus la rană. Mai am o prietenă cu două pisoaie frumoase și de-nțeles, mai au ele chestii să-ți aducă aminte cine-i șefu’, da’ sunt în limita bunului simț. Oricum, recomand dragon, unicorn… dacă fumezi ce trebuie o să le ai, tigru siberian, panteră neagră pentru că scapi mai ieftin…și mai repede. Mai am cu pisici AICI

PisiKing – Ediție revizuită și completată 2021 – tot cu pisici