Când îți petreci copilăria-n comunism, rămâi cu ceva regrete vis-a-vis de jucăriile din acea perioadă, regretele că n-ai avut mai nimic. Când te faci mare, normal că pierzi vremea la market pe raioanele pentru copii de se uită angajații ciudat și cu ochii mijiți la tine. Dai ușor din umeri, afișezi un zâmbet tâmpițel și bagi un „e ziua lu’ ăla micu’ și trebuie să mă orientez la ceva”. Draci „ăla micu’ „, în cazul meu eu sunt „ăla micu’ „. Nici nu știți ce greu e să treci pe lângă o zonă de Lego plină de copii care fac chestii…mamă ce m-aș arunca-n mijlocul pieselor…da’ nu mă lasă CNP-ul și ăia de la pază.
Ieri am plecat în vizită ca la muzeu prin magazinu’ ăla grecesc care-ncepe cu „J” se termină-n „UMBO” și rimează cu elefănțelul Dumbo. Fac d-astea destul de des pentru că voioșeala și coloritul magazinului îmi face bine la karmă. Acolo plimbăceală, te mai joci cu o mașinuță, mai o sabie de Vader și când zici că nu cumperi nimic, tot spânzuri 100-150 de lei minim. Voi ați auzit de Orbeez? Sunt niște biluțe dintr-un polimer, seamănă izbitor cu bombonelele Cip de pus pe colivă, viu colorate, și se vând la pliculețe mici sub titulatura de „Biluțe ornamentale” ca să ornezi … habar n-am ce poți să ornezi. În stare latentă sunt cât o gămălie de ac, distracția-ncepe când le bagi în apă. Sunt cele mai bețive biluțe pe care le-am vazut în viața mea…nu că am un scop în viață să găsesc biluțe bețive dar clar că astea sunt pe primul loc. Eu sunt român și, nu-i așa, românu’ n-are nevoie de instrucțiuni de utilizare sau sfaturi prețioase, noi știm și gata, universul nu are secrete față de noi. Pe plic scria că trebuie UN SINGUR PLIC la un litru de apă, eu le-am aruncat pe toate intr-un bol, cam cinci sau șase plice, pe care l-am umplut ochi cu apă…și m-am băgt la somnu’ de frumusețe duminical.
Când m-am trezit…ta naaaaaa!!!
Am mai scos din bol că făceam biluțe-n toată bucătăria. Deci…haioșenia întruchipată, îți vine să le mănânci… să nu le mâncați, sunt biodegradabile și non toxice da’ nu raspund la cum și cât se umflă ele prin stomăcele. Normal c-am sunat-o pe sor-mea ca să vază grozăvie și să-și dea seama că n-am șanse reale de reparație la scufiță. Nu degeaba e mai mare ca mine cu opt ani și tot Vlad îi curge prin vene, m-a anunțat că joc în liga mică și prin US e un adevărat cult al biluțelor bețivance…și are dreptate, aștia-s mai duși ca mine.
Încercați să ghiciți cine are acum trecut în agendă la secțiunea „must do”, experiment cu Orbeez în cadă? Trebuie să-ncerc cum se comportă la bere, țuică tescovină și…cam atât că nu le dau de pilit fițoșenii.