După super mega fiasco de ieri în postură de pescar, mi-am zis „fish lives matter”, mi-am pus undița-n cui și am trecut la camera foto. Cu ajutorul gazdei am tras o tură de trei ore prin rezervația naturală Delta Dunării. Am mai fost p-aci da’ parcă anu’ ăsta a fost cel mai frumos. Parcă-i delta mai curată, am mai văzut ceva peturi dar per total are calificativ de „curățică”. Animată de o grămadă de păsăret, în special cormorani, liniștea din zonă e perturbată când și când de câte un motor de barcă sau de o-njurătură de pescar care n-are cameră foto și cui de agățat undița. N-ați ascultat de dom’ ex-ministru’ Daea când vă zicea că s-a umplut de cormorani și bagă ăștia pește-n ei ca un spital militar. În poză e tribuna zero de pe Anfield Stadium, plină ochi de ultrași FC Liverpool intonând „You-ll never walk alone”.
Azi am reușit să fac o fotografie de colecție, una d-aia de pus în ramă și de lăudat printre profesioniști.
Localnicii vorbesc și de o refacere a faunei de mamifere. Destul de des întâlnești mistreți, căprioare și alte animăluțe cu buletin de Delta Dunarii.
După plimbare, am ajuns la pensiune unde eram așteptați cu masa. Ați auzit de storceag? Nu? Nici eu până azi. E o ciorbă foarte asemănătoare cu ciorba de burtă, numa’ că e din pește. Am înțeles de la profesioniști că-n mod normal se face din sturioni, dar pentru că sturioni mai găsești pe la acvariul din Constanța sau la Antipa, acu’ se face din somn. Dragilor, eu nu sunt fan pește, dar ciorba asta a fost DEMENȚIALĂ!!! Am mâncat un bol mare de am zis că o să fac plici. Exact cum am promis, când ajung acasă o să-ncep foiletonu’ de articole cu plimbări de pandemie prin eterna și fascinantă Românie, cu tot ce trebuie, de la prețuri, condiții și până la ospitalitatea aia românească de care se vorbea în același context cu turismul românesc.