Grădina Domnului cu gard pitic și plin de găuri

o6Ot1es

Stați că am mai strâns una, alta de pe la muncă din on-line.

Credeați că numărul Satanei e 666? Total greșit, telefonul iadului și numărul Satanei e telefonul meu de muncă. Eu sunt în purgatoriu cinci zile pe săptămână, 0pt ore zilnic, cu o medie de 70 de apeluri pe zi și recordul personal s-a produs în pandelică, într-o marți când am avut 130 de apeluri. Vedeți, d-asta sunt diliu …

Plasează un client șugubăț o comandă pentru o pompă marca Pedrollo, sculă de fiță italienească. Îl sun să alea, alea și-l felicit pentru alegerea făcută dat fiind că-i chestie vest-europeană, concepută la mama ei la Torino. Replică lui „mi-am dat seama că-i italiană…rimează cu Peroni”. Am zis eu că pe lângă matematică, și băutura…sau băutu-n general e limbaj universal, te-nțelegi cu omologii bețivi de pe toate meridianele.

Comandă din Ardeal. Produs inexistent inclusiv pe stocul producătorului. Sun și mă pun pe explicații „cu părere de rău, produsul comandat de dvs. nu se află pe stoc, mai grav este că nu e nici pe stocul producătorului fără să am la dispoziție un timp de livrare, nici măcar estimativ”. Clientul răspunde după o pauză de cinci secunde „aha…deci nu-l aveți”. Ba da, da’ așa-mi place mie să mă complic în cuvinte mari și explicații inutile.

Un nene comandă un ciocan rotopercutor…scuze fetele, o sculă de dat găuri. Produsul nu-l aveam pe stoc pe codul comandat de client, aceeași sculă la promoție era pe alt cod asemănător, pentru că venea cu preț mai bun și un set de burghie cadou. Îl sun, explic și expediez comanda. Am primit mail de la el „sunt foarte supărat, e produs în România și sa știți că nici culoarea nu-mi prea place”. Rețineți, e vorba de același produs, identic și la fel cu ce comandase el. Fashionu’ lovește Dorelu’, nici la un pus de faianță, la o tencuială sau la un turnat de beton nu te mai poți duce așa neasortat, dacă te vede Iulia Albu sau mai rău, Budeanca și te face papă lapte, mafiot sau cum le mai vine lor pe la neuron. Plus că e nevoie de scule produse de cele mai vestite case de modă din Milano, Londra sau New York, astea de Apaca nu ne mai coafează.

Ești bossulan nostalgic după bibelourile comuniste, peștele de sticlă asezonat cu pat de mileu? Nici o problemă, te rezolv. Cumperi un aspirator profesional la suma modică de 4500 de lei pe care-l pui în vitrină. Mă rog, tre’ să-ți faci vitrină pe comandă să-ncapă elefantu’. Mă sună un client nervos care-n urmă cu aproape doi ani, a investit într-o astfel de sculă care „n-a funcționat mai mult de zece ore adunate” și s-a defectat. E exemplul clasic de-ntâlnire de gradul zero între hoț și primăvară, eu jucând rolul primăverii cu ciungă-n cosițele bălaie. Am vorbit la service și mi-au explicat colegii că aspiratorul arată ca și cum a făcut parte din gașca de 300 de la Termopile, a participat la debarcarea din Normandia și a aspirat chestii după catastrofa nucleară de la Cernobîl. Adică … da … zece ore adunate, probabil zilnic. Apropo, clientul cu firmă de montaje pardoseli de toate națiile. Ce să zic, a-ncercat omu’, poate chiar eram în perioada aia din lună când am simptome bleguțo-botaniste.

Da’, nu-i așa, clientul nostru, stăpânu’ nostru. Gâtu’ mă-tii cu cine a inventat replica asta de cacao. Worker lives matter, bă … așa, ca să știți!!!

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: