Urșii păcăliți de cățeluși

fox vraytoon.jpg09fd133c 5a7f 4b27 9221 2899c31dab97Original

Stați așa că am mai cules una bună. V-am zis că dacă-mi vin haioșenii prin dreptu’ tastaturii, le culeg că-i păcat să se piarză frumusețe de poveste.

Prieten dragi, el și ea, familie cu pirostrii de ceva ani, amândoi lucrători prin jungla sistemului sanitar românesc. Ieri frunzărind netu’, gasesc știre alarmantă cu nou focar covidos la Județean în Ploiești. Imediat m-am gândit la ei și am dat cu telefonu’. Mno, sunt bine mercic, în concediu de o săptămână și un pic, și mai au de vacanțit. Tocmai se-ntorceau de la munte dintr-o excursie de căutat răcoarea pădurii montane, că la ei acasă la etajul patru din patru, e cald ca-n Sahara pe timp de zi. Ce credeți că au făcut minionii mei dragi. În drum spre cota 1400 cică se face un drum forestier la stânga … sau dreapta … nu contează, și fix la intrare e o tăbloaie cu scris. Cum dragii mei sunt născuți învățați, n-au catadicsit să văză ce vrea să spună autoru’ și au mers mai departe până într-o poeniță sexoasă. Cum stăteau ei să facă hipotermie ca pinguinii pe banchiză, țop apare o vulpițoasă. Fericire maximă și extaz simbiotic cu Mama Natură, el filma și ea ospăta cumătra.  Se simțeau ca reporterii National Geographic. Undeva din depărtare se apropiau patru mogâldețe. Ai mei dragi cu inimă mare au zis să sheruiască experiența și sentimentu’ și cu alți excursioniști și au început să se agite spre ăia „hai repede să vedeți vulpea, îți mănâncă din palmă!!!”. Și au venit. Numa’ că mogâldețele din depărtare s-au transformat odată cu proximitatea în patru zdrahoni, vajnici apărători ai munților, jandarmii montani.

-Bună ziua, ați hrănit vulpea?

-Bună ziua, da … ete ce scumpiță e.

-Aha…păi pe afișul de avertizare scrie clar că-i interzis și amenda e de la…la, plus că nu aveți voie cu mașina în zonă și amenda e de la … la

Deja două capete de acuzare, parcă nu mergea să se ia-n gură cu ei să mai colecționeze unu’.

-Scuze…n-am vazut…plecăm imediat, abia am venit și n-am făcut nimic.

-Aha…ok…da’ cu vulpea cum rămâne?

-Care vulpe?

-Io-te aia care-nfulecă de zor.

-Cum?!?!?! E vulpe?!?!? Noi am crezut că-i un cățeluș mai roșcățel așa și cu coada stufoasă.

Dragii de ei sunt ușor trecuți de un metru jumate, că d-aia le zic eu minionii mei dragi, și-s simpatici foc. Probabil că la ultima replică care a fost spusă cu lacrimă-n ochișor, i-a podit răsu’ pe jandarmi și au scăpat cu un avertisment și părăsirea imediată a locației.

Le-am zis să stea potoliți pe viitor da’ mă gândeam ce dracu’ mai ziceau în caz că-i prindea Jandarmeria că hrăneau un ursuleț docil. Cu ce puteai să-l compari p-ăla? „Hai dom-le, nu vezi că-i de pluș? E ursulețu’ Cocolino”

1 thought on “Urșii păcăliți de cățeluși”

  1. Pingback: Vultur și Dragon... Army Style - 02.02 - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top