Universul te-a făcut cu un scop, să te faci cosmonaut. La scăldătoare ursitoarele tot frunzăreau cartea de ursit dar la fiecare răsfoire ieșea tot pagina aia cu „p-ăsta cosmonaut îl facem”. Încă din copilărie duci o viață sănătoasă, spartană și-n continuă pregătire pentru viitorul printre stele. Termini cu brio și șef de promoție grădinița de cosmonauți, școala generală de cosmonauți, liceul de cosmonauți și facultatea de cosmonauți. În sfârșit munca ta titanică se concretizează. Ești la Cape Canaveral în rachetă, faci verificări de echipamente, în cască se aude numărătoarea inversă și pe la 5…4… apare o siluetă la hublou, un naș tip CFR, controlorul ăla cu cașcheta pe vârful capului, care bate-n geam cu „alooooo…stop puțin, biletele la control”. Atunci realizezi că ai bască, ai cască, batistuță curată, iconiță cu Arsenie Boca da’ n-ai bilet la racheta pentru Marte cu oprire-n prima haltă, Luna. Toată munca ta e făcută muci în cinci secunde, pe model „…întreg Aliotmanul să se-mpiedice d-un ciot”.
V-am zis acu’ două zile că-s prins în probleme și aveam eu o senzație de prea bine și nu-i ok senzația în Românica, tre’ să fie ceva să-mi pună nervu’ la foc mic. Tre’ să mărit un apartament și asta e cu dosar dodoloț de hârtii, înscrisuri, copii la chestii, poze din satelit, ștampile, apostile, Elodia, stenogramele Revoluției, pe dracu’, pe lacu’ și în sfârșit, după verificarea de la notariat, am fost felicitat de aranjamentul în pagină, dosarul galben frumos ordonat da’ „mai aveți nevoie doar de o adeverință de la asociația de locatari că sunteți cu întreținerea la zi”… pam, pam!!!
Adică un rahat la prima vedere. La a două vedere e tot un rahat…da-i mare rău… de elefant stricat la burtică. Administratoru’ nu-i de găsit pentru că locuința lui de vară cu adăpost anti-covid e la țară. În final îl găsesc și-mi dau seama că nu pe el îl vreau, am nevoie de președintele asociației, păstrătorul de ștampilă a asociației. Nici președintele nu-i de găsit dar după lupinguri telefonice, aseară reușesc să vorbesc cu el. Și ghici… administratorul știe dacă mi-am plătit întreținerea, el hotărăște, „eu doar semnez și pun ștampila” adică da, tre’ să reiau procedura. În momentul ăsta, minionul nervos și bădăran, slobod la gură ca Paraziții, a izbucnit. În două replici pe care nu le narez aciulea, am rezolvat problema și-n seara asta am ultimul document, ăl’ mai important, mama documentelor…apropo, am uitat să vă zic, documentu-l am redactat ca să nu muncească în exces tov. administrator și tov. președinte, și am și OP-urile de la bancă cu fiecare întreținere plătită, am nevoie doar de ștampilă. După ce termin, o să le sun la ușă și o să fug … așa … din răzbunare.