Zilele stea sunt prins cu niște chestii administrative de nu vă zic … nu vă zic acu’, o să vă zic după finalizare că sigur o să am karma zburlită de ceva utopii administrativo-fiscale. Da’ mi-am adus aminte de una tare.
După ce mama a zis gata cu lumea asta, la ceva vreme am primit un plic dodoloț de la Primăria Oltenița. Am uitat să vă zic, Oltenița e un oraș la Dunăre, cochețel și prosper pe vremea lu’ Ceșcaru’ și rămas la fel pe vremurile noastre, adică investiții ioc și nimic nou. Orașul ăsta a dat omenirii două personalități marcante, pe mama și pe nea’ Nelu Iliescu. Dacă mama a plecat prea repede dintre noi, lu’ nea’ Nelu tot i se explică da’ nu face nimic în sensu’ ăsta. Sau poate a murit de ceva timp și acu’ e-mpăiat și pus în geam să-i ia PSD-u’ pensia … cine știe … După încâlceli legislative și bâlbâieli administrative, m-am trezit că sunt proprietar pe un metru juma’ de pământ și o bucată de zid din vechea proprietate a bunicilor și-n plicu’ ăla aveam așa: prima foaie – înștiințare de plată impozit, foaia doi – notificare de neplată a impozitului și foaia trei – amenințare de executare silită. Total de plată cu tot cu penalizări se ridica la fabuloasa sumă de 13 lei și 48 de bani. Am sunat la Primăria Oltenița să obțin un cont pentru transferul bancar și am întrebat o tanti contabilă de ce toate bla, bla-urile într-un singur plic. Normal trebuia să le primesc pe rând, conform legii și la intervale regulate. Răspunsul a fost genial „Domnu’ Vlad, dacă le trimiteam separat taxele poștale depășeau suma pe care o datorați”. Răspuns corect!!!