Pile&Relațiibook
Pile și relații cu publicu. Bă ce frumos e să cunoști pe cineva, rudă cu cineva căsătorit cu altcineva care lucrează la, să zicem Casa de Pensii sau fisc, sau unde ai tu treabă. Sau să ai un cățel care e prieten cu purcelușu’ de guineea al amantei vecinului cuiva, care e șef la compania de cablu&net, și să te rezolve în doi timpi și trei mișcări când te lasă net-u’, la 12 noaptea, de Revelion.
Să ai pe cine să suni dacă n-ai apă caldă, dacă te lasă un rinichi, dacă ai nevoie de instalator, de un prelucrător prin așchiere, să fim toți prieteni între noi și să rezolvăm chestii, un fel de aplicație Panda sau Glovo pentru orice. Lucrurile ar merge mult mai bine-n România.
Stai după o ștampilă de la biroul ștampile din cadrul primăriei Cuțupendii din Deal? Nici o problemă, îl suni pe colegul de banca din școala generală, al gagicii pe care ai combinat-o în clasa a-VIII-a, trimestrul doi, ăla care-l are cumnat fix pe șefu’ ștampilolog din Cuțupendii și se rezolvă problema.
Toți am avea numa’ avantaje. Eliminăm o grămadă de birocrație, mutăm facebooku-n viața reală și socializează toată lumea cu toată lumea. Practic digitizăm și digitalizăm trocul de odinioară. Îți rezolv cablu’ TV contra pufuleți proaspeți și calzi, acu’ scoși din pufulețărie. Aș inventa o aplicație social-media în care să mă doară-n spatele gării de pozele voastre cu mâncarea de la greci din concediu, sau selfie-urile cu Coloana Infinitului.
Acolo să treci ce aptitudini, cunoștințe și pile ai, pe domenii de activitate, gradul de rudenie cu steluțe, o stea văr îndepărtat pe care nu l-ai mai văzut de la nunta lu’ Iliescu, cinci stele rudă de gradul unu, implicit categoria „pile beton”.
Prietenii pe care-i ai, la rândul lor, să treacă pe unde au ușile deschise și tot așa. Anulăm birouri de programări, birouri de informații și cel mai important, scăpăm de birourile de reclamații pentru că, nu-i așa, dacă l-ai rezolvat pe X-ulescu cu tabăra lu’ ăla micu’ al lui, și X-ulescu se va face luntre și punte să te rezolve cu programarea aia la oftalmolog pentru cataracta lu’ mă-sa mare a lu’ Iubi, chiar dacă mă-sa mare a lu’ Iubi orbește, n-ai cum să reclami că superi tot lanțu’ de pile.
Tot ce-nseamnă șef, patron sau conducător de oaste, să se laude cu facilitățile angajaților personali. Să-nceapă un soi de cursă între ei cu „io-te, eu i-am trimis p-ai mei în Turcia la ultra all inclusive pe banii firmei”, „și eu, le-am mărit salariile cu 50% și am organizat excursie la Disneyland … am vrut să-i duc în Caraibe da’ am doi angajați care-l cunosc pe Pluto și i-au promis că-i fac o vizită să-i ducă niște pălincă de la mă-sa mare din Ardeal, că și el i-a ajutat cu un văr mai îndepărtat din Techirghiol, de le-a trimis cinci pungi cu nămol „. Asta e, așa se face treabă bună și ieșim din toate crizele din lume.
Gata … mai beau o cafea și-mi revin … da’ nu promit nimic. Poate mă ajută cineva cu o cunoștință la psihiatru. Hai că tre’ să aveți pile la poștă cu rude-n sistemu’ medical.