Cronică de serial – Happy!

După două luni de izolare, nici un program tv nu te mai satisface. Ai frunzărit toate HBO-urile și Netflixii din lume, ai piratat la greu de pe torente orice serial sau film și ai ajuns să completezi carta întrebărilor existențiale ale omenirii. Pe lânga „ce mai mâncăm azi?” și „unde dracu’ facem Revelionul?”, de anu’ ăsta avem și întrebarea „la ce film/serial ne mai uităm?”. La capitolu’ ăsta eu mă consult cu sor-mea și cu o mână de prietene pasionate de fenomen. Acu’ câteva seri, normal, la o bericioaică, aduc în prim plan întrebarea existențială cinematografică și primesc recomandare un serial cu două sezoane, Happy!. Recunosc că nu mi-a zis mare lucru dar calculând tangenta dintre persoana care mi-a recomandat serialu’ cu descrierea în câteva cuvinte, „e despre un fost polițist bețiv și tras pe nas care rezolvă chestii cu ajutorul prietenului imaginar, un unicorn albastru”, mi-a dat valoare mare cu sclipici și aprins de beculețe ș-am urmat sfatul.

În viața mea n-am văzut un serial așa bun, așa cretin, așa de comedie neagră, așa sadic, ciudat de tâmpițel, o combinație film- animație, cu copii, fără să fie pentru copii … nici nu știu dacă există cuvânt pentru genul acesta de film. Are momente în care l-am vizualizat pe Tarantino retrogradat în liga a-4-a, cu ochii-n lacrimi și băgăjel făcut, cum părăsește spășit scena. Serialul nu-i chiar nou, acu’ am auzit eu de el, e de pe la finalul lu’ 2017 și sezonul doi s-a terminat prin 2019. E făcut după benzile desenate semnate Grant Morrison & Darick Robertson și-n varianta pentru ecran și-a pus neuronii la bătaie Brian Taylor.

În rolul exmilițianului full de alcool, droguri, boli de inimă, ficat și în mod cert căpuț, îl avem pe Christopher Meloni cu grămezi de roluri la activ fără să zic că-s crăcit de uimire pentru prestațiile anterioare, da’ acu’ recunosc că m-a dat pe spate. Cam toate personajele sunt complexe, unu’ mai ciudat ca altu’ și perfect împletite pe subiect. Unicornul bleu bebe e animat și-l are-n spate pe Patton Oswalt.

Spoiler alert!!! În sezonul 1, pe care tocmai ce l-am terminat, fostul ofițer de poliție Nick Sax, actual hitman pentru cine dă mai mult, se trezește că are o fată de care nu știa, dintr-o căsătorie eșuată pe bază de alcool și alte chestii. Asta mică e răpită de niște răi și el tre’ să o salveze în parteneriat cu Happy, prietenul imaginar, albastru și unicorn a lu’ asta mică. D-aci ies niște chestii sadico-amuzante pe care cu greu le imaginezi și tre’ să vezi serialu’. Din sezonu’ doi n-am văzut decât un episod da’ promite mult.

Mno … dacă ești în pană și n-ai nici un hint de ce să te apuci, Happy! e o variantă bună … foarte bună.