Da…scuze…am sărit o zi. Am avut două seri … mai grele așeeea … grătare + bere = mi-a scos blogu’ temporar din căpăcică. Hai că sunteți toleranți și mă-nțelegeți.
În creierii dimineții după ce ne-a ospătat nea’ Manu cu omleta aia de milioane, cătinel am plecat spre Peștera Urșilor. Măi oameni buni, sunt uimit, chiar se poate-n România … după Mocăniță e a doua chestie super șmecheră și organizată. Am mai fost prin hrube d-astea prin țară și nu s-a lăsat cu orgasm olfactiv, mai ales după ce am avut ocazia să ajung în Gibraltar unde am vizitat Peștera Sfântului Mihail care-i o catedrală naturală. Ei bine, Peștera Urșilor nu e cu nimic mai prejos. Și gașca care se ocupă de ea face treabă foarte bună. Am fix două chestii de reproșat … de fapt una singură și încă ceva de caterincă. Am avut un ghid care suferea de dublă personalitate vocală. Când grăia pe joase cu o persoană din proximitate, avea o voce caldă și suavă, când se adresa la tot grupu’ i se transforma vocea în rezultatul sexului neprotejat dintre o voce de cântăcios de strană și o voce de DJ de la CFR…știți voi, vocea aia cu „personalul de Curtici va pleca de la linia doi”. Normal că toată lumea se hlizea în gând, mai puțin eu și doi, trei temerari. Ziceam și de un reproș. Nu ai voie să faci poze nici măcar cu taxă plătită … că nu există. Băbăieți … cd-u’ ăla de 10 lei pe care-l oferiți voi la ieșire îl găsim pe net sau YouTube. Nu-i bai, merge și ăla că nu tot poporu-i artist cu DSLR la purtător ca mine, da-i păcat să nu puneți o taxă foto și sigur o să vă crească veniturile. Din grupu’ nostru a cumpărat cd-u’ doar un nene sexat la cap de copil. Taxă de 10…20…maxim 30 de lei, eu o plăteam și-s sigur că se mai găseau doi, trei fraieri. Băgați la cap că nu zic rău.
După peșteră ne-am îndreptat către Deva.
Atenție doritori cardiaci cu probleme de respirație, circulație periferică proastă, etc … telecabina nu prestează pe motiv de covid. Varianta doi e accesul prin poarta 1, mers cu mașina până aproape de poartă și apoi cu pingica preț de trei preinfarcturi până sus…cine mai apucă. Să vă luați apă și „hasmocardin”.
Priveliște super ok și merită dacă nu ești la pensie și/sau n-ai alte afecțiuni.
Tot eram prin zonă, am căutat cazare la Hunedoara cu gând de vizitat Castelul Corvinilor. Dacă ajungeți prin zonă, căutați loc de nani la „Camere de închiriat Carpați”, simplu și elocvent… denumire aleasă pentru mintea cocoșului și a curcii cu privirea-n material lemnos. E cazarea cea mai ieftină din zonă, dotări totale și n-ai văzut așa curățenie nici la tine acasă. Apropo, e pe strada Carpați … mură-n gură. Știți siliconu’ ăla de la rosturile plăcilor de faianță care capătă nuanțe de negru indiferent cât îl zemuiești cu … înălbitor de chit de rosturi ? Enervant de alb!!! Habar n-am cu ce-l freacă dar tind să cred că-i dat după fiecare client … enervant de curat. Nu cred că am mai stat undeva să găsesc așa curățenie. Terasa utilată cu grătar de grătar, spălător, frigider … ziceți voi ce mai vreți și sigur se găsește în locație. Familia care se ocupă de pensiune, proprietarii, au un băiat de 24 de ani licențiat în turism, super tare și pe meserie. Este prima dată cănd ajung la o pensiune la noi în țară și cineva vine cu pliante și alte chestii informative complete vis-a-vis de zonă. GENIAL!!! Bravo, bravo…de trei ori BRAVO!!!
http://cameredeinchiriatcarpati.ro/
De la el am aflat de un muzeu nou deschis în Hunedoara, momentan nu spun nimic, o să fie articol bonus.
Mno… cam asta a fost ziua 5.