Ritualuri de scăldătoare

DSC00165

Sâmbătă mi-am completat trupa de junioare pe care le-am botezat regulamentar după regulamentele BOR. Am trei fete cucuiete, fetele lu’ nașu’, Țiți, Bibi și new entry, Zuzi. Înainte de a intra în clanul nașilor, am făcut un pact cu nașa Aluna. Toți băieții să-i ție ea-n brațe la scăldătoare, că fetele-s job-u’ meu. La Țiți a fost cel mai emoționant, naș de botez pentru prima dată, nu prea știam versurile și mișcarea scenică dar totul a decurs fără probleme. La Bibi, nașa s-a bosumflat puțin că ea nu e titulară nici la botezul doi și am lăsat de la mine, am cedat locul, am făcut un part-time când îi oboseau mâinile. La Zuzi m-a luat prin surprindere, a fâlfâit din gene, a monopolizat copilu’ și m-am trezit iar pe post de sfeșnic … John care ține lumânarea, soțul patroanei, butaforie, figurant de platou. Mno bine… hai așa cum a picat. Draga de Zuzi, cel mai cuminte bebel de pe planetă, m-a răzbunat. Prima dată și-a vărsat surplusul de lapte din burtică pe rochia nașei și-n partea doua a prestației, exact când soboru’ de preoți cânta ca la Vocea României, varianta evlavioasă, Zuzi și-a exprimat părerea silențios, direct în mâna nașei. Între nașă și dodoșel nu exista decât pempărsu’ din dotarea copilului. Și nu s-a oprit, a mai tras o tură și-mi dădeam seama de gravitatea situației și de gemetele scutecului după pupilele mărite ale Alunei. Pempărsu’ a rezistat și la șarja doi dar cred că la a treia salvă de tun ceda clar. Ne-a despărțit câteva minute să nu se-ntâmple pocinogu’ fix în mini piscinuța din biserică. O adeverea pe bune p-aia românească veche cu „a făcut în scăldătoare”. Zuzi netulburată, râzăreață, și-a jucat rolul perfect, fără scandal, cu plăcere la băiță și cu o mimică de „doar atât, nu ne bălăcim mai mult?”.

La biserica la care am fost, nu-ntrebați că nu le știu după nume, e un preot care-mi place. Unu’ din cei doi popi practicanți pe care-i înghit. Un tip super, cu sfaturi normale, din inimă și cu câte o glumiță la purtător, un fel de sare și piper pe slujbă. În antiteză cu el, mai e unu’ prin parohie pe care l-am văzut de trei ori pâna acu’ și pentru prima dată treaz. Ăsta are ceva cu mine. În afară de faptu’ că toată ceremonia s-a uitat urât și dușmănos la mine, de două ori m-a și ușuit de lângă copil. Mai aveam puțin și-l scoteam afară să-i explic că nici eu nu-l suport printr-o rachetă cap-în gură.

Mă rog, hai să parcurgem normal ritualu’ fără evenimente nefericite. La final mă îndrumă dascălu’ spre altar să „iau certificatul de naștere al copilului”, v-ați prins, nu? În altar dracu’ de popă mă aștepta împreună cu momentul prielnic de tras una la pateu cât să facă „hâc”, să nu mai poa’ să scoață nici un cuvânt preț de cinci minute, ca eu să am timp să ies de la locul faptei și să anunț îngrijorat „nu se simte bine părințelu’, cred că e covid”, apoi să părăsesc locația până la sosirea poliției. Nu … un nu clar violenței … mai ales că pitit după crucea din altar mai pândea un batman și se lăsa cu martori. Totul a fost ok, cât se poate de ok în pandemie.

DSC00284

A doua zi am fost să facem băița oficială a lu’ Zuzi. Încă mă mai minunez de tradițiile românești. Nu-i o baie normală, la un moment dat am crezut că se face o supă de copil. Avea din toate în cădița aia, bani, mirodenii, inel de aur, o grămadă de petale. Mai lipseau două țeline, un morcov, ceapă și sare&piper, se lasă la foc mic, nu mult că-i carnea fragedă, se bat două ouă și gata ciorbița. Zuzi doar ușor încruntată că nu prea pricepea ea ce-i cu toate ingredientele extra. După baie s-a apucat nașa să o ungă cu ulei…cred că ceva mai de soi, mă-ndoiesc că a folosit Bunica sau Unisol. Am zis „gata, o bagă la cuptor!!!”. Nu, stați liniștiți, totul e ok, Zuzy îmbăiată, fezandată și mufată la biberon… acum în varianta de Anais Georgiana.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: