Ieri am avut treabă la Electrica. Știți momentu’ cănd ești sigur că cineva te filmează să-ți studieze reacțiile? Un fel de camera ascunsă organizată de psihologi ca să vază stadiile de nervozitate prin care treci și la sfârșit primești diplomă de calmitate întruchipată sau un sejur la Voila cu tot cu cămășuță albă cu mâneci lungi împreunate la spate. La mine-i simplă treaba, aveam de-nchis un contract pe numele tatălui ș-al fiului și…scuze, probabil din cauza vizitei la biserică din weekend, și de recuperat niște bani. A treia oară a fost cu noroc, mă rog, așa credeam eu. Trec prin zonă, două persoane la coadă, perfect, la atac. După o așteptare de zece minute mă preia o tăntiță mai tinerică, cam număru’ meu așa, mi-am zis că-i cea mai bună variantă dintre celelalte trei posibile, niște chestii acre și puse-n zonă mai rău să-ncurce treburile.
– Bună ziua, vreau să-nchid un contract și să recuperez de la dvs fabuloasa sumă de 271 de leuți amărâți. Am aici copiile documentelor de care aveți nevoie, act de vânzare-cumpărare, buletine proprietari, procură legală de la unu’ din proprietari, ultima factură, cont bancar, numărul de la pantofi, de la chiloți, ultima spovedanie, astrograma și pe mama mă-tii în fotografie 3D.
– Aaaaaa…nu se poate. Avem nevoie de consimțământul scris al celuilalt proprietar că e de acord să vă dăm banii dvs.
– Exact ce v-am spus mai devreme, între copia ultimului examen proctologic și testul covid, găsiți o procură prin care sunt calificat la retragerea banilor, mai ales că dacă sunați la contabilitate, o să vedeți că banii au venit exact din contul în care-i vreau înapoi și ghici, e cont deschis pe numele meu.
-Aaaaa…revin… mă duc să-ntreb.
A revenit după cinci minute, ușor importantă după o discuție probabilă la juridic.
– Da… cam greu… certificatul de moștenitor îl aveți?
– Doamnă, îl am … da’ de ce? V-am prezentat documentele de care aveți nevoie, documente legale făcute la notar în care e implicată și o bancă nazistă care a controlat toate părțile implicate până la nivel celular. Mai mult, pe adresa respectivă noul proprietar a deschis deja un contract cu dvs. și asta-nseamnă că-n momentul de față dvs. aveți două contracte, cu două persoane distincte, pe o singură locație, nu vă dă cu virgulă? Întreb pentru cealaltă personalitate a mea, aia de huligan care stă să iasă, jur!!!
Și iar a plecat, alte cinci minute. Înainte de plecare i-am spus că merg eu să vorbesc la juridic, să le citesc din documente să vază că am dreptate și că n-are rost să facă cursele alea. Se-ntoarce și-mi spune cu un ton superior:
– Doamna juristă vorbește cu dvs doar dacă aveți pregătire de specialitate.
– Perfect, n-am… suntem pe picior de egalitate pentru că-s foarte sigur că nici dânsa nu are. Mi-am dat seama prin prisma inepțiilor pe care le transmiteți.
– Domnule… asta e, așa-i la noi, trebuie să vă returnăm niște bani și avem nevoie de hârtii acoperitoare.
Am vrut să-i spun că le dau eu un copac întreg dacă mergem la pădure. Să se pun toți în linie și mă ocup eu cu acoperitu’ cu hârtii… neprelucrate. După explicații la tablă, cinci drumuri la eminența cenușie de la juridic pe care n-am avut plăcerea să o cunosc, ce bine, am rezolvat problema. Când să plec mâncând pământu’, mă oprește tăntica.
-Stați așaa… să vă dau o ofertă.
-Da’ nu vreau…
-Cum… e obligatoriu.
-Unde scrie?
-Păi… nu scrie dar trebuie. Și-ncepe să butoneze la calculator și print-ează o d-aia cu de toate, curent, gaz, oxigen, cablu, aer condiționat și ce dracu’ mai distribuie ei. O iau, mulțumesc din inimă că scap și iar:
-Păi ce faceți? Trebuie să o semnați.
-Poate după ce o citesc da’ nu vă bazați pe asta.
-Păi… trebuie…
-Ce? Să semnez? Ceva despre care n-am văzut nici filmu’? Pentru ceva nesolicitat de mine? Glumiți?
-Nu glumesc… asta-i procedura…
Și a ieșit Hulk. Acum povestea se-ncheie pentru că p-aci pe blog am și vizitatori minori și nu vreau să le stric impresia despre mine. Chiar mă gândesc serios la o eoliană sau la niște panouri fotovoltaice.
Să nu uit, înainte de a pleca o-ntreb în treacăt dacă a auzit de GDPR și dacă tembela de la juridic e convinsă că poată să facă față unui proces tematic, pentru că la câte acte mi-a solicitat fără un acord și doar „pentru că trebuie”, o să se lase cu răni serioase. După mimica feței nu auzise.
Pingback: Gata…vreau propria pungă de gaz natural – Piuituri