O mai știți p-aia de acu’ trei sau patru zile? Aia cu Electrica? Aveți aciulea pentru cine a ratat.
Ei bine, mi-au returnat banii. Da’ nu toți. Trebuia să-mi intre-n cont 271,01 lei și ei mi-au trimis 266,38 lei. Vă imaginați că o las așa. Consider că una bucată neuron personal… așa cum e el, mai adormit, mai îmbibat cu bere, valorează mult mai mult și nu mă risc să-l ucid… că poate-i ultimu’ neuron funcțional și ce mă fac după. Deci pas și ne vedem de treabă. Ce nu v-am zis atunci, și bine am făcut, pentru că mă pregăteam să-i ridic în slăvi p-ăștia de la Engie, firma aia care-și dă aere pe la aragazul noastru, e că-nainte de a ajunge la Electrica am trecut pe la Engie cu același motiv, să-nchid un contract și să-mi recuperez 279,37 lei. Ceas elvețian, relații cu publicu’ desprins din manualul „Relații cu publicul”, dacă-i avea Hitler p-ăștia acum vorbeam germana la nivel mondial, cei mai șmecheri din Șmecherenia. În 7-10 minute am plecat de la ei cu cerere depusă, acte verificate, număr de-nregistrare și două mii de zâmbete de la fătuca de la ghișeu. M-am simțit client important. N-am mai zis experiența asta pentru că după ea am ajuns la Electrica și visul frumos s-a terminat. Da’ o zic acu’.
Deci totul super ok, timp scurt, problemă rezolvată, dacă-mi dădeau și o șampanie chiar că mă tatuam cu Engie + Je = LOVE și-mi mai montam două aragazuri prin casă doar așa, să mai semnez niște contracte cu ei. Luni primesc o scrisorică de la ei, de dragoste, mi-am zis eu. Greșiiiiit… Scria așa, citez ” referitor la solicitarea ta înregistrată la bla, bla SA cu numărul bla, bla, bla, îți comunicăm următoarele, două puncte, pentru a da curs solicitării de restituire, este necesar să transmiți titularul contului bancar și CNP-ul acestuia…bla, bla, bla mulțumim că draci pe varză”. Ha!?!?! Țe!?!?! Am mai citit o dată scrisorica, am clipit de două ori, am procesat informația pe hard și puteam băga mâna-n foc c-am depus atât cont bancar pe cererea de restituire, cât și copie după buletin. Mno… verific să fiu sigur… da, am depus tot. Sun și-mi răspunde o tanti, ușor pe lângă subiect, probabil persoana din firmă care a tras paiul mai scurt și a fost nominalizată la telefonul cu reclamații de la toți nebunii.
– Săru’ mâna, ma numesc așa și am cererea de restituire așa și am primit o scrisorică cu așa. Nu prea-nțeleg ce mai vreți de la viața mea.
– Un moment să vă identific… click-uri pe o tastatură ca fundal sonor și ceva foșneli. Da, v-am găsit… păi exact ce scrie acolo, cont bancar și CNP titular.
– Aveți acces la cererea mea?
-Da, o am în față.
– Perfect, vă rog să-mi citiți rândul opt și să dați pagina și să-mi spuneți dacă acolo e un buletin cu un tip sexos, privirea pătrunzătoare și misterioasă, cam chelios da’ fezabil rău de tot
– …. adică liniște … doar o foșneală mai stinsă
– Mai sunteți sau v-au fermecat ochii mei albaștri? Apropo, eu sunt maro la iris și oricum copia era alb-negru.
– Da… sunt… trebuie să vorbesc cu colegele să văd ce au nevoie mai precis, revin cu telefon.
După ceva timp, nu mult, mă sună.
– Am revenit, am vorbit cu colegele, totul e ok dar au nevoie de extrasul bancar.
– Al meu? Care? Ce să scrie în el? De ce?
– Extras de cont bancar.
– Care domnița, ultimul extras în care să vadă că am alimentat Shermanu’ cu 98 fără plumb la Mangalia că am dat o tură prin Vamă sau că am prins în promoție la Lidl bufnițe ceramice? Ce relevanță are în problema noastră că nu pricep? E un document confidențial nu credeți?
– Aaaaaa… vorbesc cu colegele și revin.
Începusem să cred că e tot tembela aia de la juridic pe care am avut norocul să n-o cunosc la Electrica… da’ am suferit de pe urma ei. Revine…
– Da, au dreptate, au nevoie de extras bancar prin care să demonstrați că ultima plată de 99,35 de bani din data de 29 februarie 2019 a fost făcută din contul dvs.
– Nu vă supărați, întreb pentru personalitatea aia a mea agitată și cu cazier pe teme huliganice, suma respectivă cu precizie la bănuț și data din februarie, informațiile acestea le-ați primit de la colega care solicită extrasul?
– Normal, e pe parte de contabilitate și ea aprobă returnarea banilor, da’ de ce?
– Pentru că sunt 100% sigur că pe lângă aceste informații are sigur și contul din care au venit banii și iar sunt 100% sigur că este exact contul scris pe cererea mea, pe numele meu, cu mutrița mea superbă lângă care aveți CNP-ul, ce ziceți? Facem pariu? Plus că a trecut mai bine de un an de la ultima plată, nici nu știu dacă mai pot accesa extrasul din 2019, iarna.
– Nu știu… așa mi-a zis, trebuie extrasul de cont și trebuie trimis la adresa de mail bla.bla@blaPLM.SVF.etc.ro
– Ok… încerc, dar vă rog frumos, dacă doamna colegă are posibilitatea… sigur o are, acu’ să și vrea să verifice contul, vă rog să mă sunați să nu mai scotocesc eu prin toată banca, ok?
– Da, îi transmit, o zi bună.
O zi bună pe mă-ta!!! M-am pus pe căutări, recunosc, nu mi-a luat prea mult timp dar frustrarea-n sine că fac o chestie total inutilă persistă pe creierași. Găsesc extrasul, îl trimit pe mail și fix după câteva secunde-mi sună telefonul.
– Domnu’ Vlad, de la Engie vă deranjez, nu trebuie să mai trimiteți nimic, s-a descurcat colega.
– Vă mulțumesc, știam eu că mă pot baza pe Engie.
– Și noi mulțumim pentru apreciere, o zi bună.
Cred că nu a sesizat ironia din vorbele mele. A trebuit trimis un plic, nu mai știu câte conversații telefonice, drumuri la colega „inteligentă” să nimic… să ca la-nceput. Nu chiar, neuronul meu stă să facă plici… da’ dacă am scris asta e clar că-i viu.
Pe lângă eoliană se poate și propria pungă de gaz natural? Da’ să fie wirelles că dacă interacționez cu firme de extracție, stocare și transport pe conductă până la mine-n bucătărie mai bine nu mai zic nimic de Putin, îi compun o odă, două și mă rezolvă.