Durerea de burtă dăunează grav hairstylismului

6 fun facts about moles

Datorită sixpack-ului de la burtică concretizat într-un guguloi dodoloț, de ceva vreme mă deplasez pe jos la muncă. Trebuie să aranjez puțin mușchii ăia că stau ciudat într-o sferă aproape perfectă. Ca să nu mă plictisesc pe drum, am format o gașcă mare de umblători formată din aproape două persoane, eu și o colegă… să-i zicem Gigel. Gigel mă anunță ieri că nu mă-nsoțește la plecarea de pe plantație pe motiv de mers la coafor și rearanjare cu upgrade la podoaba capilară și musai „să dea dracu ‘ să nu observi mâine dimineață că m-am făcut frumoasă”. Bă m-am speriat puțin. În primul rând datorită „abilității mele extraordinare” de a observa schimbări coloristice și de design din capul… scuze, de pe capul unei femei, care e zero barat în „naișpe”, la spiritu’ de observație mă refer nu de căpuțuri de femei, să nu se interpreteze, și-n rându’ doi prin faptul că toată tărășenia se va-ntâmpla în creierii dimineții care se răsfrâng total dușmănos asupra creierilor mei prin nefuncționalitate la ora aia. Plus că peste noapte riscam să uit total ca dimineața să mă pun pe elogii cu „Doamne ce operă de artă, crapă personalul feminin din toate familiile regale europene dacă-ți văd coafura, Afrodita e cu demisia semnată”… și tot așa. Pe scurt, încearcă să-ți imaginezi un cârtițoi mahmur de ora matinală, amnezic și proaspăt scos din galerie, căruia i se pune un reflector în ochi, d-ăla de pe stadion… mă rog, în zona unde în teorie ar fi trebuit să-i fie ochii, cam așa sunt eu cu spiritu’ de observație la prima oră.

Mno bun, m-am culcat cu gându’ să nu uit să mă pun pe slăvit look-u’ lu’ Gigel. De dimineață la duș și-n bucătărie repetat „nu uita, Gigel + coafor = love și de pictat pe Capela Sixtină”. Pe drum până la punctul de-ntâlnire la fel, repetat ca ăia mici trimiși de mă-sa să cumpere ceva de la magazinu’ de la colț, să nu uite ce anume tre’ să cumpere. Replici noi prin căpăcică cu „vai da’ cum se reflectă razele solare pe părul tău” și „Doamne Gigele, ești mai tânără cu zece ani, cinci luni și cam nouă zile…ba nu, zece zile”, și ajung în acel punct în care o văz pe Gigel de la depărtare. Atunci mi-a dat cu virgulă. Am mijit ochii, am focalizat maxim și din ce mă apropiam nu vedeam nimic schimbat. Poate că-s șuvițele cu 0,0008 mai decolorate, poate că nu văz eu micronii ăia tunși și lipsă din lungimea părului… ceva nu-i în regulă, chiar sunt praf rău de tot dacă nu sesizez schimbarea. Mă-ndreptam spre ea, mai aveam câțiva pași și n-aveam replică deșteaptă, aveam senzația aia de elev scos la tablă fix cu cinci minute înainte de terminarea orei când se vede deja scăpat și care habar n-are cu ce se mănâncă lecția. Replici aveam da’ nu mă ajutau cu nimic: ” Să nu-mi spui că ai dat și bani și arăți identic cu Gigelu’ de ieri” sau „Ce-i fată, n-au mai avut colorant? Te-a vopsit cu apă chioară?”.Care dracu-i schimbarea că io nu văz nimic.

-Bună… ce fa’ Bobiță?

-Bună, bine Bobiță.

-Discretă intervenție la pleată, model franțuzesc, fără mult aport, mai pe natural… e ok, ești perfectă.

-Pe dracu’!!! M-am prezentat la programare și ghici? A dat căcarea peste coafeză și m-a reprogramat.

Pe bune!?!?! Io-te de ce m-am agitat eu, câți neuroni am pus pe jar și mi-a dat tot scenariu peste cap o porție de shaorma cu de toate alterată… f..k!!!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: