Avem în vocabular niște replici de noaptea minții și-n general le spunem de parcă citim din Seneca. Eram la un grătar pe bază de pește în urma unei partide de pescuit… și o cumpărătură la market că trebuia un upgrade la captură, exact, mă laud că am fost la pescuit și am un prieten care a și prins ceva, da’ am mai completat ca să ajungă la toată gașca. Eram la foc și dezbăteam tactici și tehnici de preparare a peștelui pe grătar. Io-s specializat în purcel și de ceva vreme, mai rar ce-i drept, am început să-mi dau masteratu-n carnea de vită la grătar. Adică fac focu’, încing cărbunii, pun carnea, o frec de două ori pe fiecare parte și gata haleala. La pește e puțin mai complicat. Ai nevoie de staniol de ciocolată învelită de marmotă în Alpii Elvețieni sau tablă pusă la-ncins, chestii tampon care fac să nu interacționeze peștele cu grilaju’ grătarului că se lipește și nu mai scoți nimic din el. Am mai văzut/auzit una, PĂTURĂ DE SARE. Asta a venit la pachet cu replica „bagi peștele la sare că-și ia el câtă sare-i trebuie”. Ha? Țe!?!?! Despre ce pește vorbim? Ăla de stă-n apă sau posesorii de grații centuriste care-ți refac karma pe sume modice sau bonuri de masă? Cum dracu’ să-și ia sare „cât îi trebuie”? Realizați că vorbim de peștele care are memorie de trei secunde și asta nu-l califică pe poziție fruntașă din punct de vedere IQ în regnul animal? Și asta-n condițiile în care e viu, că dacă e curățat și pregătit de grătar nu mai încape-n propoziție cuvintul „creier” sau cuvântul „memorie” de chiar nu mai contează câte secunde. Își ia sare până se-mpăiază singur și poți să-l pui pe perete sau la oglinda de la mașină? Că doar nu o să te strige „gata Boss, ia-mă din sare că mi-am luat suficientă… am și de dat pe stradă la iarnă”. Dacă-i așa să se pună singur pe grătar, să se frece cu mirodenii pe coadă și să ne anunțe când e gata de păpat, nu?
Personal am încins grătaru’, i-am trântit pe maimuțoi pe grilajul incandescent, l-am frecat de câteva ori pe toate axele și asta a fost. Fără sare, ulei de cocos, extract de ambrozie sau mai știu eu ce ingredient secret desprins din laboratoarele NASA, direct, scurt și la obiect. De lipit n-am lăsat pe grătar mare lucru, bucățile de pește erau relativ intacte… 90-95%, gust ok și toată lumea prezentă și posesoare de creierași gânditori cu memorie muuuuuult peste alea trei secunde ale peștelui, și-a luat sare cât a vrut și a trebuit… finalizarea a fost în aplauze și fericire.
Dacă-l lăsam pe pește să facă toată treaba conform dictonului de mai sus mai bine făceam o excursie la salină și ne apucam de lins pereți.