Replică celebră ciufulitoare de karmă

7 Habits of Bad Managers and 10 Reasons Employees Quit

Soarele își întindea razele în dezmierdări suave ce luminau în aur malurile Nilului. Păsările curtau bărcile pescarilor pline de pește proaspăt strâns din năvoade. Ușor zgomotul de viață începea să se amplifice anunțând o nouă zi. Keops se perpelise toată noapte bântuit d-un gând și o indigestie. Iar mâncase pastramă de crocodil după ora șase seara, știa că-i face rău da’ nu se putea abține. Prefera să mai decapiteze câte un vraci care-ndrăznea să-i recomande ceva mai light, gen frigănele de lotus pe papirus crocant, decât să renunțe la pastramă. Nesomnul și statul pe budă îl făceau să gândească și-n acea noapte venise gândul. La un ordin scurt toți supușii de rang înalt îl așteptau în sala tronului cu respect în prezență și-n minți cu „ce căcat a mai visat ăsta de ne cheamă-n creierii dimineții”.

-Băbăieți… tre’ să facem o piramidă.

În acel moment toată asistența a simțit o lovitură-n căpăcele, ca și cum piramida era deja construită și tocmai se prăvălea peste ei.

De la piramida lu’ Keops, de la  „trebuie să facem un pod peste Dunăre” a lu’ Traian sau „hai să facem un zid mare made in China”, aceste cuvinte „TREBUIE SĂ FACEM … pe dracu’ ghem” unde „dracu’ ghem” ține loc generic de diverse chestii, zugrăvit, bătut covoare, sudat vapoare, mutat un munte sau doi, mers la luptă singur, cu pieptul gol și un briceag ruginit împotriva a două flote de cuirasate, și alte chestii, niciodată nu-l implică p-ăla care le rostește. Aveți senzația că Traian a rostit cuvintele magice și s-a băgat la secția betoane, a pus mână pe mistrie și lopată? Normal că nu. După replică a continuat „Apolodoareeeee, bagă mare că-s puțin grăbit spre cort unde m-așteaptă două drăcoaice focoase de trăcioaice să pun planu’ de invadare a Daciei la punct”. Sau Keops s-a calificat în cioplitor de bolovănoaie și s-a pus pe treabă? Nope, a țipat de două ori la supuși și s-a retras în vastele apartamente unde avea oo de dezmierdat pe motiv de mâncărime… da’ nu înainte de a mai lătra și „bă da’ TREBUIE SĂ FACEM cea mai mare piramidă, nu jucărie… hai că-i simplu ce vă joacă lacrima-n ochișor”. Frustrant e că nimeni n-a auzit de „Piramida lu’ Gigel de la Giza, ăla de și-a rupt spatele cât a tras la pietre” sau de „Podul lu’ Dorelus de la Poplacus, făcătorul de chirpici și liant de cărămidă”, nu… e Piramida lu’ Keops și Podul peste Dunăre a lu’ Traian… p-ăilalți dă-i în mă-sa de săraky.

Această replică a parcurs istoria până-n zilele noastre și a fost preluată cu succes de mame, șefi și mai ales de neveste. Ca orice replică, are în afara emitentului și un receptor, un biet miner, acel Dorel necalificat, o chivuță, în general un sclav care musai tre’ să se priceapă la lucrarea respectivă, să o facă în doi timp și trei mișcări. Ce dacă are de împătrățilit atomu-n naișpe, e floare la ureche și, nu-i așa, oricum este obișnuit să facă din rahat bici, d-ala bun care face plici la comandă vocală. În ochi de mamă, șef sau soție, amărășteanu’ care îndeplinește munca herculiană este, după caz, expert contabil, instalator, zugrav, sudor, doctor, prelucrător prin așchiere, jedi master, pufulețar sau are pe degețelul mic de la măna dreaptă inelu’ lu’ Arabela. Pentru ăștia mici care nu știu cine-i Arabela să gugălească puțin.

Exact, minerul ești tu. Ursitoarele au spus de la scăldătoare „frățiuer, soarta crudă… n-ai ce-i face, planetele-s de cacao în perioada asta, fă-te mare și pune mâna pe lopată”. Nu pot să nu mă gândesc ce față ar fi făcut Keops dacă toți dregătorii exclamau într-un singur glas „să-ți facă mă-ta piramidă bă atârnache… și oricum Ramses 2 e mai cool ca tine” sau fața lu’ Traian dacă-i zicea Apolodor „hai să mori tu… ce vrei mă, pod? ‘te dreacu d-aci și fă-ți barcă, dă la rame… auzi la el, vrea pod… io ma chinui și peste ani rămâne un picior de pod în Românica la Drobeta de nu-l bagă nimeni în seamă și fac pipi pe el toți boschetarii”.

Mă gândesc la o replică deșteaptă când o să-mi mai zică cineva „TREBUIE SĂ FACEM…”, o replică să-i răzbun pe toți. Parcă-i mai plauzibilă și mai ușor realizabilă asta cu inelu’ lu’ Arabela… e păcat să te cerți cu șefu’, mama, nevasta…

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: