„Sigur că da” VS „Ba p-a mă-tii”

Mi-am adus aminte de un clip… mă rog, sunt mai multe pe tema asta.

Și sunt așa de fericit că lucrez în on-line. Nu e zi să n-am un tembel cere le știe pe toate, are la activ cinci universități cu mastere finalizate, îl știe pe Dumnezeu de mic, a participat la facerea lumii și-n general Universul n-are taine pentru el. Din nefericire pentru mine e vorba de un univers paralel cu logica, legile fizicii… legile de orice natură și întradevăr e expert… expert în „mutut” karme. Avantajul meu e că mă pot strâmba și scălâmba fără probleme că pe mail sau telefon nu se observă. Dar cei care lucrează direct cu publicul nu-s așa avantajați. Mereu am fost fascinat de moacele ospitaliere și binevoitoare ale lor și ca o distracție personală, rescriam în minte conversațiile cu clienții.

Zilele trecute m-am dus la un restaurant din proximitatea biroului pentru un meniu’ zilei. Nu-i mult, da’ e bun, felurit și te mai resuscitează până pleci de la muncă, cât să ajungi acasă la un diving în frigider. La o masă se așează un cuplu. El în „treling”, genul de se deoache singur prin oglinzile sălilor de forță, înalt, tricou cu două numere mai mici să se vază chestii, foarte important și cu mers desprins din catalogul cu mersuri în pârțuri ale familiilor regale europene. Ea minionă, blazată și totuși cu mimica aia de recunoștință că „a dat norocu’ peste mine cu așa mascul feroc”, la doi metri-n spatele lui, mascată de-n primă fază am crezut că-s musulmani și d-aci poziția geografică a ei față de el, nu… era de la covid masca. Vine ospătarul cu meniurile, ferocu’ s-a uitat în scârbă spre el și latră: (acu’ o să relatez conversația originală și cea din căpăcica ospătarului… normal, trecută prin creierașii mei ușor faultați)

-Ce ai de mâncare? (rețineți, avea meniurile-n față)

-Bună ziua și bine ați venit. Ce preferințe aveți? -Ce căcat cauți aici bă figură geometrică neregulată… ce… a dat foamea-n tine? Ce-s figurile astea? Citește-n gâtu’ mă-tii meniul că d-asta l-am adus, retărzel!!!

-Ce-i așeeea… mai special?

-Poate o supă în deschidere și ceva pe bază de pui? -Prostea, aciulea n-avem cu șhaorme, ia-n mă-ta-n cur un cartof prăjit cu ceafă că dacă mă apuc să-ți recit din meniu te apucă plânsu’ și te bagi iar la clasa a-1-a.

„Cruciatu’ ” descoperă meniul și-ncepe o răsfoială rapidă însoțită de grimase și strâmbăciuni la fiecare pagină de parcă citea feluri de mâncare pe bază de poloniu cu rahat proaspăt… și nu d-ăla turcesc. Mă gândeam „să vezi acu’ comanda dracu’ p-ăsta, cum o să-și ia el numa’ d-alea desprinse din discul solar, pentru zeități”. Între timp îl citeam p-ăla micu’ cum emana prin căpăcică „hai dracu’ mai repede că am și alți clienți, oricum habar n-ai să citești și te uiți la poze… ia un meniu zilei și lasă-mă să-mi fie dor”. Se mai scălâmbă ferocu’, închide meniul printr-o aruncătură pe masă și zice:

-Adă meniu zilei că n-aveți cine știe ce de mâncat.

-Sigur, imediat. – Te-n gâții mă-tii… nu știam io că numa’ fițele-s de tine, era logic că te bagi pe ieftinăciune.

Vă dați seama ce au în căpăcele scanatoarele de la marketuri și cam cât ne umple frigiderele cu produse proaspete când sunt în perioada aia din lună?

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: