De la muncă adunate partea… nu mai știu a câta parte

Când spun cuiva că lucrez in vânzări online dă ochii peste cap și-n mintea lui e ceva de genu’ „ce booooring tre’ să fie”. Greșit… total greșit. Nu te plictisești, numărul de tembeli pe cm pătrat de bit de on-line este mai mare decât în viața reală și nu te plictisești. Uneori te râzi de-ți sar capacele, alteori iese dragonul din tine și tembelu’ care te provoacă să aprindă o lumânare și să mulțumească divinității că nu e lângă tine și implicit salvat de o bătaie cruntă. Cam de multișor nu v-am mai povestit din câmpu’ muncii și am mai strâns ceva material.

1.Zilele trecute mă sună o tanti

-Bună ziua, aven nevoie de un manitu.

-?!?!?! Doamnă… noi suntem mai pe Zamolxe așeeeea, atâta s-a putut în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic

De fapt avea nevoie de un mai compactor care… logic, compactează solul, nici o legătură cu zeitatea sau cel puțin n-o văz eu. Culmea e că am studiat problema și ușor euforic de cocârț, în momentul ăla când muza dansează veselă pe lângă mine și tot nimic.

 

2. Ieri sună o voce blondă și suavă. Din voce am ajuns la performanța de a-mi da seama dacă merge o glumă-n conversație sau e client scorțos cu probleme existențiale și cititor de Bacovia

-Bună ziua, mă interesează produsul X și dacă mă puteți ajuta cu o livrare rapidă pentru că este cadou.

-Sigur că da, să-mi spuneți dacă-l doriți în hârtie creponată și ce text să cuprindă felicitarea.

-Da!?!?!?! Se poate!?!?!?!

-Nu doamnă, sunt ușor pus pe glume azi, ați sunat la sculărie nu la aranjamente florare.

S-a distrat copios… știam că așa va reacționa.

 

3. Comandă plasată pe numele Xulescu Bla Bla, nume de tip, livrare undeva prin Călărași. Din experiență am învățat să sun toți clienții pe motiv de neuron adormit care face dude în somn și-ndeamnă posesoru’ la greșeli în adresă, număr de telefon… comandă… în tot. Sun și-mi răspunde o tipă.

-Bună ziua, de la… vă deranjez, ați plasat o comandă sub pseudonimul Xulescu și dvs. nu aveți voce de Xulescu.

-Bună ziua, da… este soțul.

-Perfect, livrare în Călărași, azi pleacă coletul către dvs.

-Nu… ce Călărași, coletul trebuie să ajungă la Alba Iulia (coleșica peste deal… aproape 500 de km)

Am zis că a greșit orașul, se mai întâmplă.

-Ok, Alba Iulia, str. Dițești numărul 4.

-Nuuuuuu, Speranței 44… cred că din greșeală…

-Doamnă, în România doriți coletul, da?

-Să știți că nu apreciez miștocăreala ieftină.

-Nici eu, plus că dvs. ați început cu miștocăreala și e de calitate, eu atâta pot, sunt un biet miner prin cotloanele on-line, nu-s comediant de meserie.

Am rezolvat problema în final fără să-mi dau seama cum dracu’ poți să greșești toate datele.

 

VA URMA