Am un prieten mecanic și mi-e tare drag. E mecanicul clasic în salopetă, cu un atelier mic dar cochet, cu pereți capitonați de chei, scule, ace, brice și chestii specifice meseriei, cu un miros plăcut de „loc unde se lucrează cu motoare serioase”, combinația aia de noxă trecută de examenul catalizatorului, cu ulei și ceva bețigașe parfumate, știu că sună ciudat dar chiar e o combinație bună și-ți dă încrederea aia că ți-ai lăsat mașina pe mâini bune. Cu mașinile astea noi, când are buba te cam uiți ca curca-n crăci, vremurile Daciei reparate pe marginea drumului cu o sârmă și un patent au apus. Dacă n-ai mecanic bun, tre’ să iei calea reprezentanței auto și implicit renunțarea la un rinichi sau amanetat bijuteriile familiei. Pe partea de auto ne-am lămurit, vrei mașină, asta e… e un lux necesar care te cam costă. Da’ dezvoltarea asta ne-a afectat și la electrocasnice. Nu mai merge cu „scoate ciocanu’ că face figuri râșnița de cafea”, acu’ n-ai nici șurubelniță cu cap de căluț de mare să desfaci carcasa să vezi ce are și ești nevoit să suni la service autorizat.
Acu’ ceva vreme am avut probleme cu mașina de spălat chiar dacă era tânără și nouă în câmpu’ muncii. Am sunat la reprezentanță și la câteva ore, țâr la ușă… bing, bang mai precis. Am deschis ușa cu imaginea mecanicului meu pe retină și surpriză, în fața mea stătea un puștan la sacou cu o servietă diplomat în mână. Tocmai când mă pregăteam să spun că nu cumpăr biblii, rămân la ortodoxism sau că nu mă interesează programele mincinoase de guvernare ale PSD-ului, îl aud p-ala micu’ spilcuit „bună ziua, am venit pentru mașina de spălat”. În mintea mea, după o măsurătoare a personajului din cap pâna-n picioare, erau numa’ glume de „bine mă băiețică, dacă vă iubiți, io o dau spre maritiș, da’ tre’ să-mi demonstrezi că ești din familie bună, că ai o situație, mașină, apartament comfort unu… vorba aia, a mea-i italiancă și tinerică… fată mare nu mai e că am spălat de câteva ori”. N-am zis asta, m-am mulțumit cu un „poftiți”. Își așează măiestrică diplomatu’ pe mașină, îl deschide și apare o mândrețe de laptop de la NASA, scoate o șurubelniță de ceasornicar, desface o plăcuță, mufează scula și începe să ruleze un program, exact ca la automobile, laser frate!!! Mă uitam ca prostu’ și mă minunam. Așteptam cu nerăbdare când o să sune pe Stația Spațială Internațională pentru un diagnostic și ceva foto din spațiu. În doi timp și trei mișcări a aflat problema, a rezolvat-o, și-a împachetat arsenalu’ de James Bond, mi-a aruncat un zâmbet ușor ironic de „joac-o p-asta fraierică” și a plecat să-l uimesco-prostească pe altu’. Pe bune, chiar îi dădeam mașina de nevastă, pupă tata socru pe el de ginere cilibiu.
Nici mecanica nu mai e ce a fost…
Hahahahahahah….asta sa o citeasca tata! Ca si el repara masini de spalat pe vremuri! Gata, il sun si ii citesc, ca nare FB…. si nichi surubelnita cu cap de caracatita….ähhh, nu, cu cap de steluta de mare…sau nu mai dau scroll in sus, ca era ceva maritim, jur!