Pierdut certificat de naștere, îmi declar nașterea nulă – 15.06
Articol original debitat prin 2020, revizuit și completat marți seara după ce am enumerat toți sfinții și zeii existenți. Am mai inventat eu câteva religii că n-am vrut să mă repet și era păcat de frumusețe de-njurături.
Povestea originală
Măi oameni buni, care-i faza cu certificatul de naștere că nu pricep? Bun… pricep că se eliberează la scăldătoare și ai nevoie de el să-l înscrii p-ăla micu-n circulație, da’ dacă ăla micu’ e mare, trecut lejer de o anumită vârstă și a schimbat deja buletinul de trei ori, ce draci mai trebuie certificatul de naștere că-mi dă cu virgulă. Ce are în plus un certificat de naștere față de o carte de identitate, ha? Poză n-are, arată jalnic dacă CNP-ul la a doua cifră e cu opt sau un număr mai mic de opt, certifică doar nașterea și de unde ai luat uitătura aia sexy, coeficientu’ de inteligență și cam atât. Da’ ce-i drept la cartea de identitate nu scrie negru pe alb că te tragi din cruciați. Pe bune, e cam degeaba, e un fel de dosar cu șină al actelor. Vrei parafă la nu știu ce act, ai nevoie de bla, bla, bla și certificat de naștere. Adică ce, chiar dacă ai carte de identitate poate nu te-ai născut încă, cine știe. Tre’ să certifici asta măi cetățeanule cu ghici, exact, certificatul de naștere, zece, stai jos. Ok, că te aștepți să-l ceară orice entitate de pe ștatele de plată ale statului, asta nu-i surprinzător, da’ pentru participare la un curs online despre marketing în social media și chestii d-astea de calculatoare, curs făcut de agent economic privat dar, că e cu dar, se pare că-i plătit cu ceva foande europene, să-ți ceară un munte de hârtii semnate, de la GDPR și până la adeziunea „sigur vreți cursul ăsta? sigur, sigur… nu glumiți?” și cireașa de pe tort, certificatul de naștere, e cam multișor. Să-nțeleg că e cineva într-un birouț la Bruxelles care studiază dosaru’ și sare ca ars la un moment dat „Aaaaa… păi ce-ai făcut Bobiță!?!?! Io-te la ăsta mic a lu’ Vlad din Ploiești, nu a pus la dosar certificatu’ de naștere!!! Ce mă interesează pe mine cartea de identitate, pașaport biometric, zece mii de semnături, de unde știu eu că-i născut pui viu și n-a eclozat din ou,ha?”.
Apropo, cursurile sunt online cu cameră video și sunet, adică o să apar pe un ecran să mă vază lumea, e clar că m-am născut cândva în negura timpului, nu? Să vedeți ce o să răscolesc eu în arhiva personală după mama lui de certificat de naștere.
Povestea actuală
Să mor dacă-mi aminteam unde am pus mama lui de certificat de naștere după ce-mi făcusem dosaru’ vieții, ăla de acu’ doi ani și din povestirea de mai sus. Ei bine, am iar nevoie de certificatul de naștere. Nu-ntrebați, n-are rost, o să vă spui la un moment dat. Ajung marți acasă cu gând de completat dosar. De la ora 18.00 și până la 20.30, m-am băgat în acte să caut gății mă-sii de certificat de naștere. Undeva-n căpăcică aveam amintirea că l-am mai căutat acum doi ani dar nu-mi aminteam dacă l-am găsit sau am strecurat o copie la cursul ăla dictat și recunoscut de Comunitatea Europeană. Diploma de absolvire am găsit-o, asta-nseamnă că o hârtie care să-mi certifice născarea am avut. Și luptă fraților cu o grămadă de dosăroaie pline ochi cu hârtii, hârtiuțe, țidule, șiduluțe, certificat de naștere ioc. Am găsit de la actele mașinii vechi pe care n-o mai am, nici nu știu dacă mai trăiește, prima asigurare la casă, certificatul de naștere a lu’ mama, garanții la chestii ieșite din garanție și pe care nu le mai am, dosarul cu moartea lu’ Kennedy, dosarele X, Area 51 și până la livretul militar, mai puțin certificatul de naștere.
La un moment dat mi-am zis „gata, asta e, dă-l în mă-sa, mă uit să văz cum scot un duplicat”. Și o sun pe o prietenă care lucrează la certificărie. Logic, nu răspunde. Mai fumez o țigară, mă mai calmez puțin și o iau de la capăt. Cumva, nu știu cum, datorită asemănării dosarelor, m-am uitat în unu’ pe care cred că l-am omis. Nu că era la vedere, chior dacă eram și-l vedem. Mă rog, fericire maximă că l-am găsit. La cinci minute după rezolvarea cazului, mă sună prietena mea și-mi spune.
-Aaaaa, da’ nu trebuia să te agiți, se scoate imediat alt certificat de naștere. Te rezolvam imediat și-ți dădeam d-ăla frumos, european.
Dacă aseară ați auzit o bubuitură, n-a explodat nimic, eram eu. Întrebarea rămâne, de ce mama dracu’ îți mai trebuie certificatul de naștere!?
Pingback: Nume de cod: prestidigitator „ieuropean” – Piuituri