La vremuri noi, ordonanțe noi…

homemade mask

Ca să nu ne strice weekendul, nea’ Orban a dat cu hotărârea-n noi de luni, adică de azi. Pe lângă că-i luni, adică-s chior și-mprăștiat by default, mă rog… sunt împrăștiat din născare, chioreala a venit cu vârsta, de azi tre’ să mă aliniez la hotărârile ordonanței noi și proaspete. Dimineața înainte să plec d-acasă îmi fac un inventar rapid să văz dacă am telefon, ceas, țigări, cap, d-astea esențiale. În această dimineață m-am pus pe inventar, am ieșit bine cu stocurile și am plecat la munci. Pe drum primul hint l-am primit de la doi trecători care se cam holbau la mine și nu pricepeam de ce. Șlițul era închis, n-aveam chiloții peste pantaloni ca SuperMan, ce dracu’ au ăștia de se uită așa. Aveau ceva… măști. Toată strada plină de ninji numai eu cu boticu’ p-afară. Ei lasă, zic, am la muncă, dar scotocind prin buzunare după mască am constatat că n-am nici acte. D-ăle naibii, nu-mi trebuiesc, poate doar dacă mă oprește un polițist că n-am mască și-mi cere buletinu’. Încep să mă panichez ușor. Hai că poate am bani si-mi iau o mască de undeva sau să am de amendă și da, n-aveam nici bani la mine. Am plecat ca Scufița Roșie, cu pas săltat, cântecel fredonat, da’ fără mâncare, fără scufiță, fără nimic. Mno e clar, tre’ să mă-ntorc cu orice risc superstițios că nu-mi merge bine.

Asta mi-a adus aminte de o-ntâmplare de acu’ ceva timp. Trebuia să merg la o nuntă, sau botez…sau petrecere simandicoasă, nu mai știu cu precizie. Aciulea nu mergea oricum, trebuia ținută de gală că așa zicea eticheta. Eu cu costum+cravată/papion+pantofi de lac nu suntem foarte prieteni, îmi stau cam ca pe gard așeeeeea și nici nu-s în largul meu. Eram așa concentrat să-mi stea cravata aia cum trebuie, o tot aranjam să nu boțească gulerul cămășii, mi-am pus sacoul cu mișcări fine, totul era-n regulă, mă rog, cât s-a putut de-n regulă, și mă pregăteam să ies pe ușă. Noroc cu stilista din dotare, colega de apartament care m-a pus să mă mai uit pentru ultima dată în oglindă că avea senzația că-i ceva-n neregulă. Și da, chiar era, uitasem să-mi pun pantalonii, în rest totul era ok. Și pe vremurile alea nu purtam mască. Chiar dacă plecam în boxeri, cămașă la dungă și cravată, era ok cu mască pentru că nu mă cunoștea lumea.

Apropo, mai are cineva senzația că ordonanța/hotărârea asta e un fel de buzduganu’ zmeului trimis înainte? Adică zmeu’ o să apară cam după alegeri transformat într-o ordonanță, momentan în pregătire pe fund de sertar, de nu o să o putem duce și o să ne lege pe toți de glie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: