Ariciu’ stă cu noi în casă

127044550 682019132685484 8460957530508955281 n

Ieri pe final de program m-a vizitat King Julien, prietena mea care funcționează ca submarinele nucleare, cu pilule de uraniu îmbunătățit. Cine nu știe despre ce vorbesc, să caute articolul de luni 23 noiembrie. Dacă ai văzut filmul 300, ăla cu Gerard Butler și cu hau, hau, hau și te-ai uitat atent prin gașca de spartani, o vedeai acolo prin linia a3a. Am stat noi la o cafeluță energizantă și apoi pe cai și hai spre casă. Nu, n-avem cai, am mers pe jos. Pe drum bla, bla, bla, verzi și uscate să treacă timpu’. La un moment dat trecem pe lângă un Lidl și o aud pe King Julien bombănind de sub mască:

-Două luni mi-a trebuit să mă prind că potaia din reclama ăstora e arici și nu șobolan.

-Ce arici soro, e veveriță.

-Cum e veveriță?!?!?! Adică… îmi mai trebuiesc două luni să mă obișnuiesc cu veverița… e arici în pana mea!!!

126958496 116278006853407 3239393541847426859 n

-E veveriță. io-te… stă la masă și are coada în spate… că-n față e ea, vorba bancului.

Stop joc, ne-am apropiat de reclamă și am început studiu de caz. Cum eu am antecedente și încurcături vis-a-vis de produsele de la Lidl, vezi articolu’ cu covoru’, îl las aciulea pentru nostalgici, am zis să studiez bine fotografia.

„Gafele ie viața mea”

-Tu nu vezi că-i arici? Veverița are botu’ și urechile mai lungi, cu blăniță pe culme la extremități.

Ce-i drept m-am cam prins că-n spate, ce vedeam eu coadă, de fapt sunt acele… da, clar, e arici.

-Da mă, ai dreptate, acu’ d-aproape pare că-i arici. Și în acel moment mi-am adus aminte de bancu’ cu ariciu’ pe care în mod cert, cei de la Lidl nu-l știau că renunțau la reclama cu arici și mergeau pe varianta de bursuc, veveriță, sconcs, sau orice altceva da’ nu arici.

Bulă către tată-su. -Tată, uite ma duc și eu cu băieții sa mă-mbăt de 18 ani. Te rog frumos să nu mă bați când vin acasă, bine? – Bine mă , du-te sănătos. A doua zi dimineața se trezește Bulă plin de vânătăi, cu ochii sarmale, abia se dă jos din pat ,vai steluța lui. – Păi bine tată, nu te-am rugat să nu mă bați dacă vin beat? – Ba da fiule, da’ ia stai jos să-ți povestesc. Când ai venit și m-ai făcut pe mine poponar nu m-am supărat, când ai făcut-o pe mamă-ta curva iar nu m-am supărat, când ai trezit tot blocu’ și ai spart ușa de la intrare nu m-am supărat, dar când te-ai căcat pe masă, ai înfipt în el scobitori și ai zis „De acum încolo ariciu’ stă cu noi în casă” n-am mai rezistat și te-am rupt cu bătaia!

Lidl… nasol, zic… ariciu’stă cu ei la masă.

 

2 thoughts on “Ariciu’ stă cu noi în casă”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top