Tre’ să vă povestesc una tare. Vă spun din start că pentru vizualizarea tabloului complet o să vă trebuiască detalii cu precizie renascentistă și mă bazez pe imaginația voastră. Se dă o sală de ședințe, cu masă lungă și într-un capăt, postat cu un laptop în față unul din personajele principale… de fapt, cel mai principal personaj. La meserie e calculatorist, administrează rețele, instalează, dezinstalează, aleargă după viruși, ați prins jobu’ omului. Apropo, el se ocupă și de găzduirea blogului meu și alte chestii, dacă dispar subit din on-line înseamnă că a citit asta și mă caută cu toporu’. La prezență și look, dacă-l vezi live și-ți dau posibilitatea să ghicești unde dă cu sapa, o să zici prima dată că e recuperator de etnie vikingă, la a doua încercare o să presupui că a fost sursă de inspirație a personajului Gregor Clegane din Game of Thrones și nu în ultimul rând, ceva hitman profesionist pe ștatele tuturor organizațiilor criminale din lume. Are o voce de tunet, cam doi metri altitudine, mare de eclipsează soarele și unul dintre cele mai haioși prieteni ai mei, total nonșalant cu faze comice făcute cu o naturalețe debordantă specifică IT-iștilor. Deci omu’ e la un capăt al mesei de mai sus, într-o liniște totală, străpunsă doar de zgomotul tastaturii. Directorul de vânzări intră cu un tip în sală în vederea susținerii unui interviu complicat despre marketing, tehnici de vânzare, prospecțiuni de piață, nebunii care lucrează la NASA. Încercați să vă imaginați emoția persoanei intervievate în acest tablou cu sală de ședințe și un personaj într-un colț cu față rigidă și inexpresivă, care tot butonează de parcă lucra la profilul psihologic al candidatului. Începe interviul, se derulează ca orice interviu cu întrebări și răspunsuri, pe final să se lase cu o prezentare de cam 15 minute a directorului de vânzări, minute pline de cuvinte mari, limbaj corporatist cu neologismele specifice, discurs plin de toată atenția și admirația candidatului care privea interesat și prezent la acțiune. La un moment dat sunetul tastaturii se oprește, chiar într-un moment de pauză logoreică și directorul se uită spre calculatorist care-l privea cu gura admirativ căscată și ochi umezi de căprioară rănită. Din privire îl întreabă de ce s-a oprit și atunci a venit apocalipsa într-o singură frază pronunțată baritonal și cu încărcătură emoțională.
-Bă pe bune, tu chiar ai toate cuvintele la tine să-mi bag … !!!
Cred că nu-i un secret vis-a-vis de ce și-a băgat. În acel moment s-a terminat cu toată magia profesională. Abia aștept să văd dacă cel intervievat o să se angajeze la noi, o să mă împrietenesc cu el și o să mai am un articol văzut de cealaltă parte a baricadei. Chiar sunt curios ce a simțit omul în urma acestei experiențe.
Pingback: Osu' Cotat La Bursă - 03.01 - Piuituri