Când CNP-u’ dă eroare

back pain

Joi dimineață, pe la 7.30 eram pe stop… la semafor, stați liniștiți. Încă n-am picat în mrejele saloanelor de înfrumusețare, am pantaloni fără vedere la gleznuță, cu ciorăpei asortați, ascult și respect femeile-n vârstă sfătoase, mai ales de doamna Dana Budeanu, de care chiar mi-e puțin teamă că mă face fătălău și pițiponc. Deci stăteam la semafor să-mi vie verdele. De când cu măștile pe mocuțe m-am cam puturoșit și am devenit puțin obraznic. Casc și strănut fără măcar să mai simulez o mână la gură, scot limba la lume pe stradă, mă scălâmb în voie că oricum nu mă vede nimeni. Stăteam cu țigara-n colț de gură, o mână pe volan și cealaltă pe schimbătorul de viteze, pregătită de demaraj tip Need for Speed spre job. Și atunci s-a produs dezastrul. A venit un strănut d-ăla din fundu’ grădinii, îl simțeam că e cu intemperii și vânt cu peste 120 Km/h. Într-o fracțiune de secundă a trebuit să mă hotărăsc, să-l eliberez în habitat da’ apoi aveam de dezinfectat tot bordu’ lu’ Sherman, sau să-l suprim cumva, să-l dezamorsez în mine. Dacă aveam mască mă durea la bașcheți, da’ n-aveam. Mai era și varianta simplă cu mâna la gură da’ fiind dimineață cu creier funcțional la maxim 40%, obișnuința măștii de aproape un an, ete că varianta asta mi-a trecut prin minte prea târziu și am ales să strănut cu toate orificiile închise. Mare greșeală… Am strănutat înfundat și imediat m-a tăiat un junghi dureros pe coloană de am rămas blocat sub nivelul volanului, schimonosit de durere, cu doi stropi de pipiloi scăpați din instalație și răs în hohote de haioșenia fazei. Cu chiu, cu vai m-am repus pe linia de plutire, le-am arătat degetul mijlociu șoferilor din spatele meu care nu pricepeau de ce nu mă mișc și abuzau de claxoane. Prima zi a fost cum a fost, noaptea de joi spre vineri m-a durut toată cârca de stătea să crape. Mersul la budă, mersul în general, era simplu ca împătrățilirea atomului în naișpe. Dimineața m-am dat jos din pat pe modul Kung-Fu Panda, mai mult m-am rostogolit. Spatele meu suporta două poziții, sculat sau culcat și alea cu timp limitat. Aveam un mers erect, țăpănos, de ziceai că am înghițit un făcăleț nemestecat. Ieri a fost cel mai nașpa, mă durea spatele și dacă-mi mutam privirea cu mai mult de zece grade indiferent de direcție. Orice denivelare din asfalt, tuse sau o bruscare cât de mică, mă săgeta spatele până la lacrimi. Noaptea trecută, pe la 2.30, m-a apucat sughițu’, așa… brusc și din somn. Am înghițit un camion de pain killere, ‘jde mii de creme, inclusiv plasture pe cârcă… astea din urmă nu le-am înghițit. Mai aveam să trec pe injecții și deja-mi aranjasem ploile. După toate chestiile astea, azi m-am trezit cu 70-80% capacitate locomotorie, am reușit să mă duc cu gunoiu’ la tomberon și am demolat bradu’, destul de frustrant azi când a nins puțin. Am înjurat… muuuuult și bineeee, am început cu chinezu’ care a făcut cutia de depozitat bradu’, sărăcea nenorocitu’ dacă o făcea ceva mai mare.

137252916 733375627296437 4045975011145474183 n 137246713 245394947183503 975392823198455032 n

Al dracu’ brad, zici că mai crește puțin când e desfăcut o lună în perioada sărbătorilor. Apoi am înjurat chinezu’ care a făcut instalația de brad… și tot așa… da’ sunt muuuult mai bine.

Voi… weekend mișto?

1 thought on “Când CNP-u’ dă eroare”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: