Vis gastronomic = coșmar… de 10 X coșmar

Vis gastronomic = coșmar de coșmar… de 10 X coșmar

coșmar

E clar, am bubiță la cap. Vă spuneam acu’ ceva timp că am avut un vis de milioane din care m-am trezit plin de veselie și stabil psihic, zic eu, vis de coșmar pentru 99,99% din populație, pentru mine, curcubeu pe ceru’ neuronilor. Ăla cu hăcuit la zombălăi de am slăbit trei kg. în somn. Reversul medaliei s-a produs sâmbătă noaptea când am avut un vis casnic, vis frumos pentru 99,99% din populație, tot alea 99,99%, mai puțin pentru mine… a fost cel mai urât coșmar din ultima perioadă.

Cine mă cunoaște știe că dacă vrea să mă bage-n depresie, să mă-njure de mamă fără să folosească înjurături și cuvântul „mamă”, cine vrea să-l trec pe dark side of the acatist, e suficient să mă oblige să intru-n bucătărie cu scop de bucătăreală. Un simplu „curăță și tu cartofii ăia”, la mine-n scufiță e echivalentu’ la „o să mori în chinuri groaznice”. În armată, a fost greu până s-au prins ăia că pe mine nu mă potoleai cu trimis la curățenie pe la bude, pe holuri, etc… trimis la bucătărie o săptămână și m-am transformat din soldat de coșmar, în militar responsabil, scut de strajă patriei.

Deci coșmar care mă plasa acasă, cu musafiri de soi. Finu’1 & CO, adică fina și finuța Țiți, plus finu’ 2 & CO, adică fina și finuța Bibi, toți hămesiți și dornici să le fac eu clătite… EU… CLĂTITE… ÎN BUCĂTĂRIE… PFOA, INCONȘTIENȚĂ TOTALĂ. Eu, prost și sensibil la cele două grații mici, Țiți & Bibi, m-am conformat și m-am pus pe treabă. Plus că am vrut să fac niște clătite-n miniatură, de o gură… de o-mbucătură… cum dracu’ să le zic… oricum, am înțeles că-n limbaj gastronomic se numesc alambicat, cornulețe. Și ce coșmar derulat dureros pentru mine, în bucătărie evoluam la aparatele electrocasnice, plin de făină și alte chestii, toate astea sub represalii că toți țipau de foame și deveneau din ce în ce mai amenințători. Mie nu-mi ieșeau clătituțele, fum, oale răsturnate, arsură…. multă arsură, țipete și-njurături de undeva din eter, pe model Ramsay Gordon, circ de coșmar. Exact când mă pregăteam de explozie, îngerul meu păzitor, de la secția coșmaruri, l-a plasat în vis pe un prieten bucătar cu un „lasă nașu’ că rezolv io problema”, care s-a apucat de lupinguri prin bucătărie. Da’ frumos și profi, cu precizie de găsit chestii bucătărești, instrumente specifice meseriei prin bucătăria mea de nici nu știam că am așa ceva… și poate că n-am, da’ în vis aveam. La un moment dat a scos și un sifon d-ăla din sticlă din perioada comunistă, eu am zâmbit șăgalnic și mi-am zis „bă ce băiat, îmi dă și un șpriț să-mi treacă lacrimile de neputință”. Eroare, sifonu era pentru clătite… bine, șpriț mi-am pus singur. Vă zic, traumă de coșmar traumatizant. M-am trezit ieri dimineață cu o sperietură și totodată satisfacția că a fost doar un coșmar. După trezire și spălat pe părțile esențiale, am plecat la o cafea la mama Marcela, mama mea adoptivă. Ghici… mă aștepta cu clătite. Normal că am mâncat… așeeeea, ca și cum le-aș fi făcut eu.

Unde-s zombălăii să mă reglez neuronal… nici coșmaru’ nu mai e ce a fost odată…

Vis gastronomic = coșmar de coșmar… cel mai coșmar

1 thought on “Vis gastronomic = coșmar… de 10 X coșmar”

  1. Pingback: Vis SF și Full HD - Piuituri

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: