Winter is not coming – final de iarnă 2020 – 2021
Vă aduceți aminte că acu’ nu mai știu câți ani, a-nghețat marea? Logic… tot în iarnă. Erau niște peisaje mirifice și numai blocajele pe A2 s-au pus în calea aparatului meu de fotografiat care n-a ajuns să scrie o pagină de artă fotografică. D-atunci tot urmăresc fenomenu’ da’ nu-mi iese pasența. Încă din vară plănuiesc un descălecat pe malul Mării Negre în sezonul rece și weekendul trecut am și pus planul în aplicare.
Vinei seară, antepenultima zi de iarnă din catalogul 2020-2021, am umplut mașina cu piuicioase și ne-am pus pe Autostrada Soarelui… soare… ziua, noi nu l-am văzut că am plecat noaptea. Pe la o regulamentară oră 22.00 și puțin, cât să nu intrăm sub incidența regulamentelor de pandemie, am ajuns la cazare. Cu o săptămână înainte a fost o-ntreagă dezbatere vis-a-vis de cazare. Lansasem câteva locații și după un studiu amănunțit care cuprindea poziția geografică, facilități, raport calitate/preț, gigacaloria pe metru pătrat etc, am ales Curtea Brâncovenească din Constanța. Vă mai aduceți aminte de articolu’ ăla cu popa pe care nu-l înghit? Ei bine, karma se răzbună. Am ajuns la hotel, am intrat în recepție și am primit una-n mufă, ziceai că am intrat în biserică. Recepția e un fel de recepție, că exista un birou, casă de marcat și catastif cu rezervări, da-n rest, bibliotecă cu toți sfinții, cărți scrise de toți popii, lumânări, arome terapii pe bază de cădelniță, cuvântările lu’ ȘPÎCRȚX Teodosie feblețea mea, totul într-o expoziție cu vânzare ultra ortodoxă. Și io, păcatele mele, cu un tricou cu mortăciuni și sticla de cocârț recuperată din portbagaj, care mă striga mititica de pe la pod de la Fetești, pe care, apropo, l-am plătit iar să nu le filez la ăia gropile. Dacă-mi vin iar amenzi o să-i dau în judecată pentru hărțuire. La recepție, un tip fantomatic și străveziu de făcea și un somalez să intre la cură de slăbire, foarte de treabă și serviabil, ne-a dat camerele curate, călduroase, cu balcoane, doar un iz ciudat la baie, probabil de la canalizare, da’ nu ceva exagerat cât să stric recenzia oamenilor. Șocul cu intratu-n mitropolia aia de recepție a fost mare. Pe toți pereții, pe geamuri și-n lift, numai reclame la restaurantul locației, librăria locației, alimentara locației, magazinul naturist locației, ferma locației și atențieeeee, școala&grădinița&liceul locației.
Bă, ej’ nebun!?!?! Întrebare: pe o scală de la 1 la 10, cam cât de mult e băgat în afacere ȘȚPCRMS Teodosie & Mitropolia Constanța, 1 nu-i băgat și totul e pură coincidență, 10 e trecut pe actele firmei sub pseudonim, probabil verișoara primară a cumnatului prin alianță a vecinei de la patru, enoriașă cu frică de Dumnezeu din parohie. Da’ cel puțin e afacere la care se plătesc taxe… cred. În rest n-am de comentat, papa bun, curățenie, personal serviabil, da’ rămân cu frustrarea că am dat bani la popă. Și mai am un exercițiu pentru neuronu’ responsabil cu imaginația. La noi a fost iarnă, adică cu gecuțe și căciuli, da’ încercam să-mi imaginez vara, una bucată piții venită de la plajă, sexoasă și-n costum de baie tanga, cu flip-flapși în picioare, trecând suav prin recepția oamenilor și aruncând cu necuratu’ prin toți porii. Trecând peste chestiile astea și peste popii pe care-i vezi p-acolo, pe bune, am dat peste unu’ când m-am dus să iau cafea, locația e chiar ok. Și altă șmecherie, vorbeam cu verișoara mea, latura constănțeană a familiei, cică-s foarte apreciați la produsele comercializate prin alimentară și magazinul naturist, totul proaspăt și de calitate… Doamne ajută… ce să zic.
Buuun… deci în iarnă la mare chiar dacă am prins ultimele zile, tot iarnă se cheamă. Ei bine, am făcut insolație. M-am proptit fo’ două ceasuri la bericioaice prin portul Tomis de m-a bătut soarele-n cap. Seara radiam ca caloriferu’.
În rest plimbăceală, noi și toată Constanța, la Cazino se lucrează cu drag și spor, îmi pare rău că n-am ajuns în Mamaia să văz plajele lărgite și duminică dimineața pe răcoare, după micul dejun ne-am pus pe drumu’ de-ntoarcere că aveam grătar programat în Ploieștiul de baștină.
La trecerea de la Fetești, de data asta pe lumină, am mers mai încet în dreptul camerelor și m-am scălâmbat la ele. Dacă-mi mai vine o amendă, măcar să dau bine-n poză.
Vă doresc o primăvară perfectă!!!
Winter is not coming – final de iarnă 2020 – 2021