Șoc emoțional la Poșta Română
Poșta Română cu palpitații până la lacrimi. Da, știu… sunt bântuit de câteva fetișuri scandalagioaice. Cine mă citește, se prinde repede că am ce am cu autoritățile incompetente, tanti Poli în cea mai mare măsură, cu popii, Ghiță Ciobanu’ și ta, naaaaa…. Poșta Română.
Ei bine, deși am niște showuri memorabile prin oficiile poștale românești și nu scap nici o ocazie să-i terfelesc p-aci pe blog, azi am cuvinte de semi-laudă… așeeeea, să-nchiz gurile cârcotașilor care mă acuză că nu-s imparțial cu Compania Națională Poșta Română, pe numele complet. Am zis semi-laudă pentru că au probleme mari cu timpii de livrare.
Exemplu: avem un colet trimis din Houston-Texas care pleacă pe data de 1… nu contează luna da’ să nu fie decembrie că se complică astrele. În patru zile, coletul părăsește teritoriul american în condițiile în care mai face două opriri prin Chicago și Denver. În data stelară cu ziua 5, coletul poposește pe meleaguri polone… nu mă-ntrebați de ce Polonia, probabil că pe Europa de Est acolo vin americanii prima dată. Aceste informații le găsește pe Compania Națională Poșta Americană.
După ce coletul pleacă din Polonia gata, s-a stricat jucăria, zici că e teleportat prin găuri negre până-n România și atenție, coletului care-i trebuiesc cinci zile să ajungă-n Europa din America, o să-i mai trebuiască două sau trei… săptămâni, ce credeați, două- trei zile, ha… ce glumă bună, să ajungă la Ploiești în Republică.
Poștașu’ meu alcoolic din zonă, are nevoie de cca. o săptămână să-mi aducă țidula aia prin care sunt anunțat că am colet. Una peste alta… Polonia – Românica plai de dor și jale… cam trei săptămâni până pui mâna pe colet. Exact d-asta e pseudo-laudă pentru Poșta Română și n-am laudă completă.
Acum lauda… notați în calendar că-i rară asta. Așteptam un colet cu traseu’ de mai sus. Cutia mea poștală deja se plictisise de mine cât i-am frecat ușița și parcă prinsese o mimică d-aia de „lasă-mă frate nu-mi mai ciufulii balamalele, n-ai nimic în mine”. Vinerea trecută, zbing mesaj cu „aviz număru’ bla, bla din Americănuța, te așteaptă cumințel la Poșta 1, se poate ridica de la bla, bla, în interval bla și bla, bla, semnat CNPR”.
Șoc total… cine dracu-i CNPR? M-am prins repede că e Poșta Română și am rămas crăcit de uimire. Eu așteptam o hârtiuță și-n locul ei am primit mesaj digital. Poșta Română s-a desprins de Cretacic, a parcurs rapid Evul Mediu și perioada renascentistă, și hop în secolul XX. Mai are puțin și ne ajunge din urmă. Moamăăăă… chiar se poate cu mesaj și fără tâmpitu’ ăla de poștaș. Miercuri mă duc la poștă cu toate rugăciunile din lume care se terminau în „dă Doamne să nu fie coadă și să scap repede”.
NU ERA NIMENI LA RÂND!!! Am intrat, am salutat frumos și tanti d-acolo zice scurt „buletin și sms-u’, vă rog”. Pfoa… ce căcat… am trăit sub o piatră în ultima perioadă!?!?! E miștocăreală cu camera ascunsă? M-am conformat, tanti a intrat într-o cameră alăturată cu funcție de depozit și s-a pus pe scotocit. La un moment dat… cam după trei minute, se aude:
-Domnu’ Vlad, ce aveți în colet?
-E pe naiba… nu-mi spuneți, aveți și scanner pentru colete!?!?! Nu le mai desfaceți să-mi pice chestii din colet… formidabil… FELICITĂRI SINCERE!!! Așa extaz am mai pățit când am luat BAC-u’!!!
-Aaaaaaa… nu… nu vă găsesc coletu’ și d-asta. Cum arată?
-Ca un colet… o cutie… astea cam seamănă între ele. Ce să vă zic, dimensiunile exacte? Habar n-am. E paralelipipedic.
După alte trei sau poate patru minute, se-ntoarce victorioasă cu coletu’, îmi aruncă o privire de „ce fraierică, credeai că nu mă descurc” și îl ATENȚIEEEE, îl scanează pe codu’ de bare fără să mai noteze indescifrabil chestii pe tot felu’ de maculatură.
-Mulțumim că ați apelat la Poșta Română
Băi… am făcut plici de plăcere, uimire, față căzută… sentimente multiple cu dat din coadă și focuri de artificii. Poșta Română e în pericol de normalitate. Bravo, bravo… de trei ori BRAVO!!!
Dragă Poșta Română, te rog frumos, dacă în viitorul apropiat implementezi cumva serviciul „door to door” la coletăria externă, vă rog să mă sunați înainte pentru a avea timp să-mi fac programare la psihoterapeut. Șocul și sentimentul o să fie prea mare și mă duc cu bidonu’ mai mult decât sunt deja dus. Îți mulțumesc și recunosc cu mâna pe corason că-n urma experienței de miercuri… TE IUBESC!!!
P.S. Door to door adică să vie la mine la ușă alcoolicu’ ăla de poștaș de pe zonă.
Bai, esti spectacular, spectaculos…te invit la stand up!
Sincer chiar esti bun…
Am mai vazut stand up… dar nu se compara cu experientele tale….
Si kilogramele nu se pun … o bijuterie o vezi si in praf…