Carantina 3.4 – Personificarea cartierului

Carantina 3.4 – Personificarea cartierului

Carantina 3,4

Carantina 3.4 pentru că io am avut carantina 1, atunci când m-am întors din Italia și imediat după s-a declanșat pandemia-n cizmă. Carantina 2 e aia în care am stat toți pe cotețe și io chiar am stat legat de glie pentru că am lucrat d-acasă, ieșeam doar joia de la 8 la 9 pentru cumpărături. Și acu’ am carantina 3 pentru că gâtu’ mă-sii de covid. E 3.4 pentru că avem carantina varianta 3, ziua 4, simplu, nu? Cu izolarea asta am început să-mi dezvolt simțuri, exact ca un orb care-și ascute auzul și compensează văzul cu mâinile, eu am început să-mi ascult casa, strada… cartierul vorbește. Sau poate că e un nou simptom nedescoperit la ‘tu-i gura mă-sii de virus.

În primul rând tre’ să vă zic ce apartament valoros am. Dacă ai casă pe Coasta de Azur sau ești vecin în Beverly Hills cu nu știu ce star de cinema, sau poți să-mi spui că intrarea apartamentului tău e prima ușă pe dreapta după intrarea de la Buckingham Palace, ori că intrarea pe scara ta e comună cu intrarea în Empire State Buiding, o să-ți replichez sec, „hold mai bier bici, ai apartamentul pe o farmacie? nu? ești praf!!!”. Eu am farmacie frățiuer, cont deschis și livrare rapidă prin rachetă sol-aer. Adică vorbesc cu fetilii vecinilii la telefon sau ies la geam și fac vocalize, ele apar cu paracetamolu-n pungă să nu se-mprăștie în eter și jboing, direct la mine-n brațe la etajul 1, prin aruncătură fermă de jucător de baseball. Totul pe caiet, ca la cârciumă de Las Fierbinți. Joac-o p-asta covideanu’ și fă plici din respect fraierică!!! Când o să vând apartamentul n-o să scriu că are centrală termică, termopan de bossulan sau geam la baie… ba da, p-ăla îl pomenesc că merită, zic simplu, „este fix pe o farmacie” și am succesuri garantate. Trăiască, trăiască, de trei ori TRĂIASCĂ!!! Cea mai tare farmacie cu cele mai tari vecine farmaciste. Marmedi

Vă ziceam de glasul străzii. Carantina îți dezvoltă chestii, capacități pe care nu știai că le ai. Spre exemplu am văzut vestitorii primăverii. Nu, nu sunt ghioceii. Am eu niște fete mai jos pe stradă, care apar prin zonă, ori la farmacie, ori la magazinul din colț, în halat de baie. Dacă halatu’ e d-ăla flaușat, mai vine o perioadă rece, nu de speriat da’ sigur scade temperatura și/sau plouă. Dacă e halat subțirel și cu vedere la… peste genunchi, vine vreme bună.

La mine pe stradă se-ncalcă legea GDPR în draci. O tanti care mergea pe partea mea de trotuar, s-a apucat să „Miaieloooo, Miaieeeeeloooo!!!” după una de pe partea cealaltă, divulgând informații cu caracter personal, adică „Miaiela”, în traducere liberă, Mihaela. Și n-a fost tot. „Ce a zis fă doctoru’?” așa, să nu fie doar GDPR-u’ mototolit,  tre’ să sufere puțin și confidențialitatea doctor-pacient. Din discuție am dedus că e ok și are șanse de scăpare.

Pe această cale am câteva întrebări pentru vecinul de la trei, ăla cu doi copii. Sigur sunt doar doi copii? Sunt momente când am senzația că pe lângă pitici, are și două echipe de fotbal pe antrenamente. Ce le dați de mâncare? Știți că uraniul îmbunătățit este ilegal, da? Știați că dacă vreți să-i mai atingeți din când în când, ușor… așa… mici corecții, noi nu o să vă pârâm la Protecția Copilului? Promitem.

Mai devreme puțin, prietena mea vaccinată cu Astra-Zeneca și necarantinată, King Julien, o știți, a venit la mine la farmacie să ia ceva de covid pentru altă prietenă, carantinată cu ăla micu’ al ei, adică cu soțul din dotare. King Julien e agitată by default, azi, probabil că adrenalina misiunii de salvare și-a pus amprenta mai dihai pe stilul ei smuls, că după ce a luat ce trebuia, s-a aruncat în mașină și a decolat rapid fără chestii șoferești aplicabile la plecarea de pe loc. Cât pe ce să se urce pe unu’ cu o utilitară. I-am dat mesaj mai devreme să-i povestesc că din câte îmi amintesc, strada mea nu-i chiar a mea, e strada pe care locuiesc da’ asta nu-nseamnă că-s proprietar și că nu-i rău dacă se mai și asigură la plecarea de pe loc. Mi-a zis „stai liniștit Bobiță că nu s-a supărat… atunci. S-a supărat mai târziu puțin când i-am trântit o frână bruscă”. Mno… n-am mai întrebat suplimentar, e ok.

Tre’ să recunosc, glasul de noapte al străzii e muuuuult mai suav, parcă-mi cântă de nani… sau poate e din cauza temperaturii… cine știe…

Carantina 3.4 – Personificarea cartierului

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: