Carantina 3.6- Reclamiada la televizor

Carantina 3.6- Reclamiada la televizor

Reclamiada

Un update rapid vis-a-vis de relația mea cu scârba aia de virus. O să râdeți și-mi asum, din câte produse de baie găsești pe lumea asta, eu prefer clasicul săpun. Dacă vă spun că mai nou am făcut o pasiune pentru un săpun verde militar, de doi lei, din măsline cică-i făcut și cu miros de săpun de casă, o să ziceți că-s tâmpițel. Poate că sunt, nu zic nu, da’ așa se obține în căpăcică la mine imaginea de curățenie cu scârțâit de piele proaspăt spălată. Azi dimineață la duș, cu gândurile brambura, frecam la purcel. Când mi-am dat seama că mai am puțin și-mi iau pielea de pe mâna stângă sau o să pice de la atâta clăbuc. Atunci m-am prins că nu simt săpunu’. Am încercat și cu un parfum tare și nimic. Deci ziua 6, pierdut miros, îl declar nul. Gust încă am. Am ajuns la vorba unui prieten d-al meu care zicea cam așa după primul val: „hai pretenaș să facem covid, acu’ e momentu’, sunt locuri libere la spital, virusu’ e mai prostălău, e momentul cel mai bun”. Evident, nu l-am ascultat, am stat până acu’ să-l fac p-ăla de manual. Și gata, dă-l dracu’ de covid că deja devin plictisitor.

Carantina înseamnă frecat de dudă. Dacă stai și-n apartament de bloc și ai și interdicții la efort, e clar, variantele rămase sunt laptopul sau televizorul. La mine-s valabile ambele, concomitent. Adică televizorul merge ca… televizorul, adică singur, în legea lui și nu-l bagă nimeni în seamă da’ atențieeeee, tre’ să fie acolo. Când nu-l butonez 90 de minute, televizorul se oprește singur să nu ardă gazu’ de pomană. Greșiiiiit… pe mine mă ia panica și-l deschid. Nu contează că-i pe „Viața Satului” sau „Floarea din Grădină”, să presteze acolo la zgomotul de fond și pentru mine e ok. Și totuși am momente când mă trezesc că mă uit la reclame.

Reclamele sunt de trei feluri. Reclame foarte bune care-ți atrag atenția prin conținut și mesaj, reclame foarte proaste, alea la care te uiți, te-nchini cu stânga și dai căutare pe google să vezi dacă a apărut un nou drog de care nu știai și reclame… doar reclame… alea de umplutură, fără nimic wow, au trecut și gata, le-ai uitat.

Reclama genială – Fashion Days

Omușorii de la Papaya Advertising sunt geniali. Asta este o reclamă care te face să nu-njuri când filmul de acțiune pe care-l vizionezi și-ți place, e fracturat de pauze publicitare. Genul de reclamă genială care e mai bună decât emisiunea la care te uiți și-ți crește coeficientul de inteligență brusc, în alea 30-45 de secunde. Eu aș pune această reclamă pe repet la toate emisiunile astea „minunate” gen Acces Direct. E ca o pauză intelectuală pentru creier. Are tot ce-i trebuie și la calitate maximă. Oameni frumoși, mesaj excelent, actori secundari expresivi… GENIALĂ!!!

Reclame de cacao… bani irosiți și spațiu publicitar încărcat mediocru… da’ cel puțin îți rămân în minte. Din păcate n-o găsesc s-o pun aciulea. E vorba de ultima reclamă Jumbo, aia alb-negru de zici că-i filmată la Săpoca. Niște unii cu niște fețe din filmele cu psihopați, dau o petrecere câmpenească, o băută d-aia din care nu-nțelegi nimic și cântă o chestie tembelă cu două-trei cuvinte lătrate din care iar nu-nțeleg nimic. Hai pe bune, sigur ați văzut reclama, ce mama dracu’ zic ăia-n melodie că nu mă prind? Singuru’ personaj pe care-l văd cu sens, e o babă care tămâiază și-ncearcă să exorcizeze clipul. Nici pe pagina oficială Jumbo de pe facebook nu găsesc reclama, cred că s-au prins că este de toată jena. Am găsit alta, tot proastă da’ de 10 ori mai bună. Știu că Jumbo are și partea de home & garden, da-n Românica pe oricine-ntrebi, o să-ți zică de jucării și magazinul e asociat cu bucuria de copil. Io-te ce jucării în reclama asta.

Ăștia de la Mc făceau chestii deștepte da’ pe pandemie, atâta s-a putut.

Un nene călare pe cal, o combinație de Ștefan cel Mare, dacă mă iau după albul calului și Mircea cel Bătrân, dacă scanez moaca actorului principal și vizualizez abstract CNP-ul. Nenea de pe cal, dacă mă-ntrebi pe mine, mai degrabă pensionarul de la parter decât conducător de oști, are o d-asta mobilizatoare cu „Biscuiiiiim!!!” în care zice că… habar n-am ce zice, ceva cu loialitate, telefoane, prosteală-n iarbă. Curios e că-s mulți în clip care-și scot telefoanele mobile, bă da’ unu’ nu sună la 112 să le zică că e lipsă un napoleon la inventarul Spitalului 9.

Tre’ să recunosc… la-nceput am crezut că sunt de toată jena reclamele E-Mag, alea cu strumfu’ supraponderal. Da’ parcă au început să-mi placă, sunt așa, ca un serial ușurel de comedie și nu schimbi programul. Aici le găsiți pe toate, pe episoade. E chiar simpatic grăsanu’ ăsta de Voroneț.

O altă mândrețe de cretinătate de reclamă, e asta. Încă nu m-am prins la ce e. Mă rog, m-am prins da’ fac pe victima consumatoare.

Pe final vin cu două întrebări off-topic. De fapt, revin la covid.

-Dacă n-am miros, mă afectează un spray cu piper sau unu’ paralizant? Pe năsuc zic, că-n vitrină e clar că nu mă deranjează.

-Dacă rămân fără gust, pot să halesc pagini de… să zicem, carte de bucate cu poze viu colorate? Adică… tre’ să țină de foame puțin, nu? Și dacă oricum nu simt gustu’ parcă n-aș strica bunătate de friptură de porc.

Mai las un set de reclame șmechere, știu că voi le știți, le-am pus ca sursă de inspirație pentru ăștia cu reclame de cacao.

 

Carantina 3.6- Reclamiada la televizor

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: