Vis SF și full HD
De dimineață pe la cinci juma’ m-am trezit din somn ș-am întrerupt un vis șmecher, scenariu de film nominalizat la Oscar pe cel puțin cinci categorii, alea principale. Dacă nu mă trezeam de sete, aseară cârciumă, cocârț și deshidratare, probabil că-l uitam sau în cel mai fericit caz, până dimineața devenea un vis amețit, alb negru pixelat, văzut pe o casetă VHS piratată direct la premieră, în sala de cinema. Așa cu trezitu’ brusc, am reținut detalii, acțiunea completă și-n culori HD, mă rog, fără final că m-a luat setea. În materie de vise stau foarte bine, sunt ușor de legat. Exemplu aici.
Omenirea în pericol iminent. Nu mai știu despre ce pericol era vorba da’ lista-i lungă și alegeți voi ceva din ea. Sau o luați direct pasta cu Corona că-i de actualitate ș-am auzit că mai nou, a apărut tulpina indiană. P-asta o tratezi doar cu flacără și ne-am cam dus lupii de suflet. Bă nasol, eram în căcat rău de tot. Agenția Internațională Spațială, mama tuturor agențiilor spațiale locale, comunale etc. avea sediu’ la mine pe stradă. Cum coboram din bloc, făceam stânga, „hai salut vecine” lu’ nenea Aprozăreanu cu zarzavaturile din colțu’ străzii și țop, ajungeam la sediu. În vis, se făcea că eram în love puternic cu personajul principal feminin. Moamă ce femeie, corp, craci, tot ce și unde trebuie, mai puțin fața. D-aci deduc, virgulă, că, virgulă, castingu’ nu era finalizat și-mi place să cred că pe lista de probe le aveam pe Monica Bellucci, Eva Green și Charlize Theron. Partea proastă era că agenția mă-sii avea pregătite două misiuni. Prima în care gagica era șefa, trebuia să meargă până coleșica lângă Lună, imediat pe dreapta unde se defectase o năvoaie, un fel de arcă a lu’ Noe care trebuia să ia toată populația lumii și s-o ducă într-un loc găsit de cealaltă misiune condusă de personajul principal masculin, adică eu. Carevasăzică asta mică trebuia să sufle-n jiglere la arcă și să-i schimbe trei bujii și eu să caut o nouă casă pentru toată suflarea de pe Terra, pis of cache. Interesant e că aveam în subordine savanți cititori în stele, geologi, doctori, draci, laci și io eram șefu’ lor care nu se pricepea la nimic, da’ cu atitudine de Alexander The Great și foarte apreciat în testat chestii. Adică pe legea murphyană „dacă ceva se putea strica, eu sigur îl/o stricam”, toată gașca de savanți inventau și făceau chestii, eu le luam și dacă nu le făceam praf, erau aprobate și puse-n aplicare.
Statistic numerele nu arătau prea bine, adică io aveam rezerve doar de un dus până după Marte, câțiva ani lumină acolo și-n rest, Dumnezeu cu mila. Aveam șanse să nu mă mai întâlnesc cu personaju’ principal feminin și d-aci telenovela. Faze de Armaghedon la final, cu plânsete și despărțire, ne cânta Aerosmith, eram pregătit pentru sacrificiul suprem, să-mi las colecția de bufnițe, machetele mele, locul cu drept de veto din Consiliul de Cârciumă, totul pentru binele și bunăstarea omenirii. Pfoa… vă zic, vis de vis, ecranizare cu succes garantat. Acu’ stau și mă gândesc, pă Monica o băgam la personaju’ principal feminin, pe Eva personaj secundar feminin, ofițer pe la popotă și pe Charlize o făceam asistentă la infirmerie, așeeeea, să fie bine și să nu se certe-ntre ele. Exact când să plec, zic hai să iau o gură de apă poluată de pe Terra și să mă pun la drum. Atunci m-am trezit și asta a fost. Am mai dormit până pe la un nouă da’ blank total, continuare la vis canci.
Azi am aflat că cică oamenii normali visează în alb-negru. Cei cu probleme la scufiță visează color. La mine a fost color, panoramic, full HD, 4-5 K… toate K-urile din lume. Oare e un semn? Oare a fost trecerea prea bruscă de la carantină la cocârț? Faptu’ că am început cu Jack și am terminat cu Jameson? Oricum, job de vis frate și garantat la bafta mea, salvam și omenirea, mă și-ntorceam victorios pe model Mihai Viteazu’ la Alba, mai greu erau explicațiile pentru Monica că de ce aveam eu cabină comună cu Eva și Charlize.
Vis SF și full HD