Lumea e haioasă
Pe bune, chiar e haioasă. Ieri a fost o zi de marți atipică. Am avut interacțiuni cu zăpăciți, da’ cu zăpăciți haioși. Sau poate sunt pătruns bine de Săptămâna Mare și-s mai bun, ca de Crăciun, cine știe.
1.Lumea e haioasă – Bilgheițu’ și 5Geu’ ne doare. Îmi sună telefonu’, la capătu’ undei o voce bărbătească cu dulcele grai moldoviniesc pur.
-Bună ziua, am văzut anunțu’, vreau și eu o pompă.
-Bună ziua, vă rog să-mi dați denumirea exactă, cum se numește?
-Pompă.
-Asta am înțeles, are o denumire, un cod.
-Păi… pompă.
În punctul ăsta, de cele mai multe ori sunt deja nervos, da’ hai să dau o șansă sărbătorilor pascale. Când am d-ăștia întreb de preț și culoare, astea le reține toată lumea.
-Ce culoare este pompa și la ce preț? (nu glumesc, sunt producători care au o anumită culoare, un fel de marcă înregistrată, ca o semnătură coloristică)
-Parcă albastră… sau neagră și e pe la 1987 de lei.
N-am făcut nimic, la prețul ăla n-aveam pompe și 90% din ele sunt albastre sau negre.
-La prețul ăsta n-am nimic… am ceva la 1975 de lei și e albastră.
-Asta e, o vreau, acu’ mă urc în mașină și vin să o iau.
-Perfect!!! Mă gândeam totuși că vă interesează și ceva detalii tehnice. Albastru am înțeles, vreți să o asortați cu strumfii de grădină, da’ dacă nu corespunde tehnic la aplicația dvs ce ne facem? Mai ales că tre’ să ajungeți pe la Ploiești, după accent sunteți din Vaslui, Botoșani sau Dorohoi, nu?
-Din Botoșani… nu sunteți din Botoșani?!?!?!
-Nu. Sunt din Ploiești. Dacă vă uitați pe net, o să găsiți și numere de telefoane din Boston.
-Aaaaaa… n-am făcut nimic. Zbang, închide.
După aproximativ 20 de minute mă sună iar. M-am prin că-i el pentru că avea numărul cu 666 în componență.
-Bună ziua, în legătură cu anunțu’, vreau și eu pompa.
-Bună ziua, m-ați sunat iar și v-am explicat bla, bla…
-Eu!?!?! Nu, nu v-am sunat.
-Ba da, sunteți din Botoșani, aveți motorul pornit și pregătit să veniți să luați pompa aia albastră la 1987 de lei, nu?
-…!?!?Da’ de unde știți că sunt din Botoșani!?!?!
Aveam niște glume-n program cu vaccinu’ Astra-Zeneca, Bilgheiț și antenele 5G. Vorba unui coleg de birou, „frățiuer, l-ai luat p-ăsta tare de acu’ sigur își îngroapă telefonul în fundu’ curții și o să umble numai cu tichiuță țuguiată de staniol pe cap”.
2. Lumea e haioasă – Războiul lingvistic al lumilor. Tot ieri, pe la un 13.00, mă duc la francezi să-mi iau ceva de papa, magazinu’ ăla cu „C”, cu multe F-uri și se termină-n „our”. La zona de haleală, în fața mea, o gagică aranjată, cu iz de fiță și carte de muncă-n Italia. Îi vine rându’ și zice cu un accent pur și regulamentar italienesc:
-Bună ziua, două felii de capriciosa.
-Ha!?!? Ce anume?!?!
-Două felii de pizza capriciosa!!!
-Îmi arătați vă rog în vitrină?
Se duce la galantar și indică sus numita pizza.
-Aaaaaa, capricioasaaaa!!! Asta-i capricioasa, nu ce ziceați dvs.
Moamă, iar mă buluceau miștourile. Aveam o grămadă de denumiri înlocuitoare neaoșe, românești, „o felie de blat cu chestii comestibile pe el, într-un ansamblu comestibil figurist”, „pizza de piți” etc.
3. Lumea e haioasă – Iconografie aplicată la market. După ce mi-am luat haleala, ați văzut că la francez ai casă de marcat loco, plătești direct acolo la capăt de bucătăria-galantar. Când ieși, tre’ să-i arăți pândarului bonu’. La ieșire, pe la stâlpii aia piuitori, angajații au făcut două culoare cu săgeți, in și out. Pe in sunt săgeți roșii cu vârfurile spre magazin, pe out sunt albastre cu vârfuri spre ieșire … dăăăăăă. Eu cu haleala plătită, mă-ndreptam regulamentar să out pe săgețele albastre. Probabil că-n acel moment venise un autobuz plin de oameni, se anunțase o pomană cu mocăciuni și un program de streeptease la raionul de lenjerie intimă dame, că prea năvălise o hoardă de cumpărăcioși. Normal că toată lumea a intrat pe out, pe săgețelele albastre, să mă țină pe mine-n loc. Am ieșit cu chiu cu vai și în timp ce-i arătam pândăriței bonu’ ca să vază că am plătit, o tanti rubicondă între două vârste, 75 și 90 de ani, zic:
-Ce mama dracu’, ăștia nu văd semnele!?!?!
Și-mi răspunde sfătos.
-Nu știe să citească domnu’, n-ai ce să le faci.
Așa e, avea dreptate, săgețile, culorile lor și simbolistica vârfurilor îndreptate spre ceva, se-nvață la Harvard, secția Iconografie Modernistă.
Vă mai las o chestie haioasă, e mai veche, fără legătură durabilă, da’ cică-i bine să ai în articolele noi referințe spre alea vechi. Aici.
Lumea e haioasă