Românu’ sfințește locu’

Românu’ sfințește locu’

Românu' sfințește locu'

Românu’ este peste tot acasă, ca Rapidu‘. Și dacă se ține de treaba lui, este foarte apreciat de colectivitate, de șefi, de subalterni, de toată lumea. Am o grămadă de prieteni, am rude care din diverse motive au plecat din țară, au ajuns prin străinătățuri și ne reprezintă cu mândrie, reușind să netezească fața României. Vă salut pe toți și vă mulțumesc.

Ei bine, românu’ sfințește locu’, indiferent pe ce meridian ajunge. Unul din metodele de „sfințenie”, știu că sună ciudat, e prin vocabularul nostru doldora de-njurături. Românu’ e capabil să-njure cinci minute fără oprire și fără să se repete. Te ia cu familia, inclusiv ce-i adormiți, apoi trece la organele tale, intră pe sfinți și dumnezei, te-njură prin horoscop și astrologie, pe scurt, nu-i scapă nimic din ce ține de tine și de linia ta de sânge de la maimuță încoa’. Am două povestiri adevărate.

1. Românu’ în bucătărie – Am un prieten chef la un club de fițe din US. Când zic de fițe, înseamnă că-i de fițe d-alea bune, americănești, nu jucărie. Tipu-i tipicar în ale bucătăriei, are responsabilitate mare și-n permanență trebuie să țină standardele ridicate. Totodată-i și român get beget și le știe bine p-alea cu „zgâții mă-tii” etc. Ramsay Gordon joacă la liga mică pe lângă el. Să te ferească soarta să-i pici prin cale când e presiunea mare, că un contract în prima linie din Afganistan o să-ți pară vacanță all inclusive decât statul cu el în bucătărie. Zboară-njurăturile românești și tigăile de fiță americănești spre tine, exact ca rachetele-n prima linie într-un teatru de război.

El a reușit o performanță formidabilă. Într-o zi d-asta de curgea sânge din nas, după o partidă răcoritoare de aruncat cu lupe, morți și răniți prin bucătărie, presupun că v-ați prins cu ce se arunca și că nu e vorba de lupe d-alea de mărit, se lăsase o liniște apăsătoare peste bucătărie. Al meu tocmai băga niște tăvi în mama lor și într-un frigider. De la o masă de lucru, doi bucătari, un sud african și un haitian, aveau ceva de-mpărțit și se iscase o mini ceartă locală, nimic wow pentru o bucătărie.

Da’ WOW-ul acu’ începe. Într-o bucătărie de fiță a unui club de super fiță americănesc, un haitian și un sud african se certau și se-njurau într-o românească perfectă. Ziceți voi dacă asta nu-i performanță notabilă. Atențieeeee, nu se-njurau așa, fonetic ș-atât. Oamenii cunoșteau sensul și absolut toate detaliile înjurăturilor și care parte anatomică cu a cui mamă era sexată într-un moment T0 din ceartă. Personal l-aș propune pentru o diplomă de recunoaștere, cel puțin pe plan local dacă nu se poate la nivel național.

2. Românu’ instructor de-njurături. Acum câțiva ani aveam o strânsă colaborare cu o firmă internațională șmecheră de foraj. Cea mai șmecheră. Dacă aveai de forat pe Everest sau în Groapa Marianelor, ăștia erau singurii care puteau face realizabilă lucrarea. La firma asta țineam legătura cu un inginer brazilian, Douglas pe numele din scripte. Un tip pe la un 28 de ani, haios și plin de viață, Douglas făcea echipă cu doi inginerași români, doi draci de oameni, haioși, plini de glume și enciclopedii ambulante de înjurături în cel puțin 20 de limbi. Ei aveau un scop în viață, de fapt două. Să-nvețe înjurături în toate limbile globului și să-l învețe pe Douglas să-njure în românește. Practic era un schimb bilateral româno-brazilian de înjurături. Portugheza sună haios și dacă-l traduci pe Bacovia, de partea colorată a limbii nici nu vă spun. Mă stricam de râs la primele acorduri chiar dacă mă-njura de mamă. Ei bine, de câte ori mă vedeam cu Douglas, formula de salut era „te pupă cu langa pe dinți”, exact așa, cu pronunția asta. Când intra la mine-n showroom ținea morțiș să mă salute cu ultima achiziție pe parte de înjurături memorate. În spatele lui, cei doi românași debordau de mândrie cu realizarea lor. Conversația tehnică dura pe la un maxim cinci minute și juma’ de oră ne hlizeam copios. Apropo, dacă aveți un prieten nigerian, să vă zică el că și alea sună haios. Partea fun e că Douglas era ferm convins că „ce lupa mea faci”, chiar e o formulă de salut pe care începuse s-o folosească și-n discuții oficiale.

Acu’ sincer, sunt momente-n viață când te ajută și după ce invoci niște dumnezei, îți bagi niște lupe și faci sex virtual cu ceva entități din familia oponentului, chiar te scapă de niște vizite costisitoare la psiholog.

Hai să aveți o săptămână minunată, trece și asta dă-o-n gâții mă-sii!!!

Românu’ sfințește locu’

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: