Universitatea de Miștocăreală – 19.07

Universitatea de Miștocăreală dacă ar exista, sigur ar avea sediul în România. Acu’ să nu mă-ntrebați unde aș plasa-o pe harta țării. Cred că merităm câte un sediu în toate orașele mari, reședințe de județ, inclusiv în cele mai mici, și-n câteva comune. Am prieteni zărghiniți de la malu’ mării și până la Vama Nădlac, de la Dunăre și până aproape de cuiu’ în care se agață harta.

Și dacă universitatea vrea să-și deschidă filiale și-n alte state, sigur decanul și profesorii sunt români. Suntem geniali la glume și miștocăreală. Nu cred că există un popor pe planeta asta care să ne-ntreacă la miștouri și glume, umorul negru e deja marcă înregistrată și autoironia o ridicăm la rang de artă.

Și o spun cu toată mândria și admirația din lume. Sunt ferm convins că încă de la născare, poporul ăsta așa a supraviețuit. Ne-au bătut, ne-au cucerit, ne-au ocupat, ne-au înfometat, am înghețat, am stat în întuneric, și atunci când nu s-a mai putut, cineva a făcut o glumă și am mai putut puțin.

Bancuri cu polițiști sunt oriunde, alea cu un român și un ungur sau un țigan, iar le găsești oriunde, puțin schimbate. La noi personajul ăla șmecheros e românu’, în Ungaria e ungurul, în Brazilia e brazilianu’ și popa prostu’ e argentinian, viceversa în Argentina, Portugalia cu Spania, Anglia cu Franța și Franța cu Anglia și Germania, nimic deosebit. Se numește Universitatea de Miștocăreală secția dragostea universală între vecini.

Da’ Bulă, Bulă e unicat, născut în perioada comunistă, cu buletin de România. Bancurile cu nea’ Nicu sunt d-aciulea de la noi și n-au farmec povestite prin Correa. Poate doar în Correa de Nord dacă te țin pilele și imunitatea diplomatică. Alinuța are etichetă pe spate cu „Made in Romania”.

Săptămâna trecută a fost mare vâlvă cu aterizarea de urgență în piața Charles de Gaulle a unui elicopter american. Inițial am crezut că-i o glumă izvorâtă din minte creață. La 20 de minute după eveniment, au început să curgă glumele. Să curgă e puțin spus, a fost viitură în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai tare, după mine, e asta de mai jos în care culmea, nu-i o imagine cu elicopterul în cauză.

Bă unu’ n-a lăudat pilotu’ elicopterului care a evitat o catastrofă de proporții. Sau pe polițiștii care se aflau prin zonă și au oprit circulația. Și asta pentru că nu s-a-ntâmplat nimic rău. Pentru că dacă se-ntâmpla, avem bun simț. Nu toți, da’ avem.

E clar că asta-i arma noastră și felul nostru de a fi. Și am o veste proastă pentru clasa politică, hoți, dușmani, în general către toți care nu ne suportă și ne vor răul. Asta-i o armură a noastră greu de pătruns. Până când o să dispară ultimul zâmbet de pe ultima față de român, o să moară ei de ciudă și de bătrânețe.

Glumele au ținut până la eliberarea lu’ Dragnea. Mă rog, au fost și după, da’ s-au mai împărțit. Apropo, Dragnea e liber. Noi ne-am resemnat și facem glume. Bine, ne gândim și la alea două dosare pe care le mai are Dragnea pe rol. Și la faptu’ că-i Codruța unde trebuie și sigur nu l-a uitat.

Pe bune, poporul român nu se trage numai din Traian și Decebal, la un moment dat și-a pus ADN-u’ și Caragiale.

Mai am o imagine tare furată de pe net.