Gafele ie viața mea – part. 2

Gafele ie viața mea – part. 2

Gafele ie viața mea - part. 2

Gafele ie viața mea – part. 2, pentru că există precedent AICI Dacă cineva o să scrie un manual de gafe, probabil că o să fiu pomenit în bibliografie cu citate și-ntâmplări, o să fiu invitat special să țin conferințe la studențime, și nu în ultimul rând, „Gafele ie viața mea” e un posibil titlu de carte cu succesuri. Probabil și o ecranizare cu Momoa în rol principal.

Probabil că ați observat că n-am avut articol luni, pentru că duminică n-am scris nimic. Mai mult, lenea a fost atât de mare, încât n-am catadicsit nici măcar să pun un articol mai vechi, ceva acolo să meargă cu cafeaua de dimineață. Scuze, asta e, muză leneșă petrecută pe la bere.

Duminică dimineață fac ochi, pseudo-ochi… era așa, un fel de trezeală cam la 25% din capacitate… ce să mă dau după cireș, încă dormeam, și mă pun pe facebook să pun articolul de sâmbătă, ăla cu înfiptu-n geam. ASTA Dacă vă uitați mai bine, are data de duminică, eu l-am postat sâmbătă, deci da, v-ați prins cam ce-ncurcături de circuite aveam în cap.

Și cum intru pe facebook, Zuchi mă anunță că am doi sărbătoriți la care-i frumos să sar cu lamulțianu’.

Și am sărit cu felicitări, toate cele de taină, să fie într-un ceas electronic și ce se mai urează la d-astea. Unul din sărbătoriții zilei îmi e coleg de muncă și la noi la birou se practică aia cu bomboane și prăjituri, și parcă parcă ceva-mi spunea că omu’ ăsta a făcut cinste cândva prin aprilie. Mno, nu se poate, am eu amintiri eronate. De la pandelica asta nici nu mai știu precis care, cum și-n ce fel.

După două ceasuri primesc un mesaj de la un alt coleg de muncă.

-Gogule, ești bine?

Bă cum dracu’ se prinde lumea de durerea mea de scufiță, așa, online, fără să mă vază?

-Da, foarte bine, da’ de ce mă-ntrebi? Focurile sunt departe-n Grecia, Putin n-a atacat, sunt în weekend, deci da, sunt bine.

Și primesc un print-screen cu ce postasem eu. Am verificat postarea, era scrisă corect, aveam diacritice puse, nu pricepeam ce are ăsta și ce vrea de la viața mea. Apoi m-am prins.

Pe unul din sărbătoriți, dintr-o eroare, l-am confundat cu un coleg de muncă. Același nume de familie, restu’ titulaturii foarte asemănătoare, io funcțional parțial, a fost foarte simplă de produs confuzia.Problema nu era mare dacă din greșeală-i spui cuiva la mulți ani, chiar dacă nu-i ziua lui, adică cu sănătate și d-astea de bine, oricând sunt primite.

Da’ dacă-i spui cuiva „La mulți ani” și cuivau’ e decedat de doi ani, nu prea e ok. Dacă respectiva persoană ți-a fost șef, un om de toată isprava, în prezent lucrezi cu fiul lui și mai și cunoști câțiva din membrii din familie, nu-i ok-u’ e și mai mare.

Asta e, am șters postarea, sper că n-a făcut multe valuri, îmi cer scuze public, aș vrea să spun că nu mai fac, da’ garantat n-o să-mi iasă și o să mai fac. Că gafele ie viața mea.

Gafele ie viața mea – part. 2

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: