Cu capra la raze – 14.08
Capra nu-i chiar capra aia din poveste, aia cu trei iezi, nici capra vecinului și nici o capră pe bune, așa-i vorba. Capra e inima mea. În urma sejurului all inclusive de două săptămâni, petrecut în vastele apartamente, în menage a troi, adică eu, fosta mea prietenă, actuală nevastă și covidu’, vă spuneam că m-am pus pe niște analize de ziceai că plec în cosmos. AICI
M-am căutat pe toate axele, trei cearșafuri de analize, pe la doctori la interpretări, treabă bună și cu simț de răspundere. Și AICI Mai puțin o analiză, un control mai bine spus, ăla la corazon. Îl făceam și p-ăla, da’ am vrut eu la un nenea doctor anume și era-n concediu. Moamă, și ce m-a scos la tablă.
Ajung la clinică și mă ia o asistentă la bani mărunți. Primul cabinet, jos textila, mi-am etalat one packu’, că am un guguloi rubensian, și-ncepe lupta cu lipitu’ de ventuze pentru EKG. Cum din neam sunt mai lupișor așeeeea, a fost ceva muncă să-mi monteze senzorii pe blăniță.
Apoi luat de tensiune și am fost gata pentru cabinetu’ principal, la nenea Doc. Hai să trăiască, ce mai faceți, alea, alea și treci pe pat unde a-nceput adevăratul concept de „capra la raze”. Ecografie d-aia pe bune, cu măsurători, poze, filme, flori, fete sau băieți. Stetoscoape, ascultări SRIstice, stai p-o parte, stai cu fața-n sus, îndoaie genunchii, fă lumânarea, vă zic, doar că nu mi-a scos inima să o vază live.
Mno, să trecem la rezultate.
-Mda… EKG bun, ecografia perfectă, fără urme de covid sau alte chestii, sunet bun, da’… hopaaaa, avem tensiuneeee!!!
-Noi? Amândoi? Sau separat, adică io?
-E cam mare. Nu e de tratat, e mai mult un avertisment, tre’ să treci pe prevenție
Și acu’ mă scoate la tablă și mă freacă ca la BAC. A fost un interviu onomatopeic, adică el întreba și io scotem sunete și dădeam din cap.
-Fumați?
-Îhî
-Mult?
-Îhî.
-Cât?
-Ăaaaaa… îhî…
-Acu’ doi ani parcă erați mai slab.
-Îhî.
Apropo, o măsurătoare de ultimă oră, fix înainte să scriu articolu’ ăsta, m-am urcat pe cântar. Am împlinit 105 Kg. Am plâns…
-Sport faceți?
-Ăăăăă… sâmbătă plec pe munte, se pune?
-Hm…
-Alcool?
-Mulțumesc, un cocârț dacă se poate, cu trei cuburi de gheață și un pepsic lângă.
Normal că n-am zis așa.
-Îhî…
-Mda, combinația perfectă pentru declanșarea jihadului cardio vascular. Nu-s probleme momentan, da’ există un semnal. Deci, trebuie sport, rărit țigări până la renunțare și slăbit că nu-i ok.
-Gata Boss, păi nu mă ocup eu.
Și am plecat. M-am oprit o fugă p-acasă să chestii, apoi direct la cârciumă la Rock Cafe, unde m-am văzut cu prieteni vechi din gașca de până-n însurătoare, și ne-am mucificat până-n orele două din noapte.
Adică exact ce a zis dom’ doctor. N-am ieșit din cuvântul lui. Acu’ stau să mă gândesc, oare trebuia să-i spun despre alea opt cafele pe care le băusem până-n control? Sunt relevante?