Pescuit sportiv & halbere – 05.08
Pescuit sportiv sau dă să pup și ne mai vedem. Vă spuneam de concediu cu rază mică de acțiune, adică aproape de casă, fără stres în trafic, distracția garantată, toate astea-n proximitatea dușului și patului personal. AICI
Pentru ziua de vineri, am zis să fie cu pescuit. Cică pescuitu-ți reface karma, neuronii-ți stau în lotus, liniștea interioară e asurzitoare, după o zi la pescuit ești alt om. Asta dacă prinzi ceva, că dacă stai ca prostu’ cu ochiu’ pe plută până o vezi în triplu exemplar, lucrurile stau fix pe dos.
Pentru mine pescuitul sportiv îmbină două probe olimpice. Prima e chiar pescuitul, că-i sportiv și lași peștele să-și continue viața chiar dacă-l traumatizezi puțin cu o sperietură, și a doua, halberele. Până acum, medaliat eram doar la halbere, la pescuit mai puțin spre deloc.
De data asta mi-a mers treaba. Adică am plecat cu medalii de la ambele probe.
Am fost la Clubul Pescarilor, la o aruncătură de lansetă de Ploiești. Locația e curățică spre curată. Dacă se face ceva cu wc-urile de pe lângă bălți, o să fie WOW. Oricum, din punctul ăsta de vedere se vede că există interes. Ai pubele pentru deșeuri reciclabile și separat pentru deșeuri menajere.
Pe locul în care am stat am făcut voluntariat și am strâns un pahar de mucuri de țigare de la un cocalozaurus trecut prin zonă.
În mod normal sunt destul de pregătit cu ce-i nevoie pentru pescuit. Acu’ am fost pe modul de floricică pe câmpii, adică m-am dus la baltă cu un hanorac, aparatul foto și o sticlă cu apă. Am mizat pe sculele coechipierului, mult mai șmecher pe temă.
După un timp au apărut și gazdele prin zonă și ne-am putut aproviziona cu bericioaice.
Băbăiatule, chiar am făcut treabă. Adică n-am frecat țiparu’, chiar am prins chestii. Două din ele le vedeți în poza de mai sus. Deci balta e potentă și merge binișor. Noi am fost vineri și am fost singurei prin zonă până pe la un 11.00. Am înțeles că-n weekend e jale. Sunt mai mulți pescari decât pești în baltă.
Momentul culminant a fost când a venit un tip să ne ia taxa. A fost 30 de lei, acu’ e 50 de lei. Normal, d-aia n-am mai fost io-n zonă, era prea ieftin. Pentru un pescuit sportiv io zic că-i cam mult, da’ mă rog, nu mă pricep.
Haios a fost că am plătit taxă de agrement pentru non pescari. Adică fosta mea prietenă, actuala nevastă, bobinată-n două gecuțe, agrementată de vânt pe toate părțile, cantonată pe bârnă de gimnastică cu rol de bancă, cu o carte-n mână și gluga trasă pe ochi, a scos din visterie 10 lei ca taxă de agrement.
Bre, pe bune?!?! Nu tu un roller coaster, măcar niște călușei sau buburuze, un șezlonguț, ceva să rimeze cu cuvântu’ agrement. Faceți ceva-n sensu’ ăsta să vă justificați banii.
După partida de pescuit, ai posibilitatea să păstrezi captura. Adică da, te duci în locație, pescuiești cu finalizare. apoi te duci cu captura la cântar. Io am dat 108 lei pe doi crapi. La hale cred că era mai ieftin, singura consolare a fost spiritu’ de glumă și fața tipului care-mi cântărea captura, pe care l-am întrebat dacă-s proaspeți peștii.
Una peste alta, e o locație ok, cu șanse de și mai ok dacă se ocupă proprietarii mai bine, niște foișoare ar da foarte bine, sunt două p-acolo da-s închise, și poate ceva de papa la restaurantul ăla. Noi am întrebat și mare lucru n-aveau. Probabil că-n weekend se schimbă lucrurile.
Și nu zic să nu scumpești taxa, da’ oferă pescarului șansa să plece cu un pește moca.
Preț total 60 lei taxe + 108 pește, uzură scule, momeli și alte acareturi 0 lei c-am fost atârnător = o zi miștoacă cu bere, râsete și capturi frumoase, deci merită.
Poze AICI