Piuituri se întoarce – 07.09

Piuituri se întoarce – 07.09

Piuituri se întoarce - 07.09

Piuituri se întoarce… pe partea cealaltă și mai trage un pui de somn. I’ll be back bueeeei, gata concediu și-s pe plantație. E grele… grele rău…

Cronică de prima zi.

După două săptămâni de Grecia, mers pe la munte, mers pe la un pescuit, bericioaice pe la Rock Cafe și un concertuț sâmbătă seara, a venit ziua de fmm. luni.

Mai de cacao ca o zi de luni normală, e ziua de luni care vine imediat după ce ai făcut praf vacanța.

Piuituri a-nceput în lacrimi, imediat după ce a sunat alarma. Tot e bine că nu m-am mai trezit în creierii dimineții, pe la un 4.30, că așa fac de la o vreme, da’ stăteam pe marginea patului și-mi doream să fie doar un coșmar. N-a fost.

Cu greu am început să fac chestii matinale. Cred că m-am spălat pe dinți de două ori, nu-s foarte sigur, și aveam senzația aia de eroare-n Matrix. Mă simțeam într-un slow motion acut, cu lacune puternice pe operațiunile făcute deja și uitate.  D-aci sentimentul că m-am spălat de două ori pe dinți.

La un moment dat, fosta mea prietenă, actuala nevastă, îmi apare-n cadru și mă-n treabă dacă-i stă ok o rochiță cu nu știu ce pantofi. În afara faptului că noi bărbații știm că e o-ntrebare capcană, putea să se fi-mbrăcat și cu un sac de rafie, oricum nu vedeam la mai mult de un metru de la iris.

Am halit ceva și hai pe plantație. Am ajuns la Sherman Dustărelu’. Ăsta chiaun, parcă m-a privit așeeea ciudat de „Ce-i cu tine frățică, ej’ nebun? N-ai somn? Aaaaaaa… știu, acu’ ai ajuns acasă, este? Ma meeeen!!!”. Nu pretenaș, mergem la muncă frățiuer, gata vacanța. Cred că la semafor am ațipit. Oricum, îl bănuiesc de ceva vreme că are pilot automat. Face ce face și ajunge unde-mi propun.

La muncă mi-am revăzut colegii și cred că se droghează. Veselie maximă, ochi beliți, cu chef de viață… aloooo, e luni, ce draci aveți? Am trecut instantaneu pe tratament cu cofeină în speranța că-mi repornesc scufița.

Mai trecea câte unu’ cu un „Bună dimineața!” răsunător și psihopat. Mai mult de un „ba p-a mă-tii” printre dinți, n-am reușit.

Treptele până-n birou s-au lungit. Cred că nu mai am birou’ la etaju’ 1. Am senzația de un etaj 10 spre 12. Mă târăsc și am revelația că e nasol să fii râmă.

Telefonul de muncă și laptopu’ îmi rânjesc răutăcios. Nu mai suport afirmațiile și-ntrebările de concediu.

” Vaaaaai ce te-ai mai plimbaaaaat!!!” Daaaaaa, mi-am dat kilometraju’ peste cap, tre’ să-mi schimb uleiu’ că-mi sar pistoanele.

„Și, cum a fost?” Scurt în pana mea, cum să fie!!!

„Gata, baterii încărcate și pregătit de treabă?” Cum să nu, totul perfect, cearcănele sunt butaforie, trucaj de Hollywood.

După cinci cafele cu lăptic ca să nu-mi bată-n țeavă tensiunea, eram mult mai bine. Nu mai dormeam din picioare, dormeam cu capu’ pe tastatură. Pe la un 12.30 am păpat și-s mai rău cu burta plină.

Ce repede trece timpu-n vacanță și ce greu trece lunea la birou. F-ck… e doar luni!!!

Când a venit șefu’ am strigat, „Honey, I’m home!”. Mă știe și știe de glumă. La următoarea reîncarnare vreau să mă fac hamsteru’ lu’ Elon Musk sau leneșu’ din Zootopia.

Cea mai mare veste de azi, pe care am aflat-o vineri, da’ am pus-o azi ca să-ncep săptămâna bine, e că a apărut album nou Iron Maiden.

Piuituri se întoarce – 07.09

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: