2 televizoare, 1 provider de cablu, canci semnal – 15.09
Provider de telefonie mobilă, de net, de draci, de laci, de orice, într-un moment T.0 din timp și spațiu, am avut ceva de-mpărțit cu el. Cu toți m-am porcăit pe diverse teme, mai puțin cu unu’, ăla de cablu’, până luni 13 seara. Unu’ bun aveam și a dat și ăsta cu mucu-n fasole.
Fratilii vostru bossulan cum îl știți, deține două televizoare. Unu de generație nouă, lung, lat și plat postat pe un perete-n sufragerie, prost de bubuie chiar dacă-i smart, și altu’ în dormitor, vechiuț, cu semnătura originală a lu’ Samsung de când era mic, care merge brici. La ăla din dormitor s-a bulit receiveru’.
Pentru a nu intra într-un război civil casnic, am sunat la firma de cablu. Am uitat să vă zic, cutia neagră cu pricina, e de când firma de cablu și Ion Iliescu. A mers fără probleme și n-am avut comentarii, plus că arăta ca din țiplă, pentru că am grijă de chestii.
Buuun, sun la firma de cablu, un meniu interactiv muuuult mai prietenos ca Andreea de la Vodafone, adică din trei „apasă 1”, un „apasă 2”, un „apasă 3” și o melodie timp de cinci minute, m-a comutat către o formă de viață. Răspunde o tăntiță, spun ce mă doare și mă programează pentru intervalul 19.00-22.00, chiar în seara cu pricina. Recunosc, am fost ușor impresionat.
Mno, ceva nu-i în regulă, dacă-i provider, e neserios, la ăsta prea merg toate unse. Pe la 9 seara țâr interfonu’, nenea căblaru’.
– Bună seara, care-i problema?
– Salutare, s-o bulit receiveru’.
– De unde știți?
– Păi… e d-o seamă cu crucea de pe Caraiman și mă uit la tv da’ nu văz nimic.
– Aha… ( aha-u’ ăla de chirurg care se pregătește de o trepanație pe creier)… să vedem.
Și vede, scoate, demufează, mufează și sună un prieten. Ăla mai deștept, îi zice că nu mai merge sursa de alimentare.
– Bre, sursa merge, io-te leduleț aprins, semnal pe țeavă e, cutia neagră nu merge.
Nu mă crede și schimbă sursa. Normal că nu merge. Mai stă, se mai uită puțin și vine cu rezolvarea.
– Nu merge recieveru’.
Wow, câtă perspicacitate!!! Ce căcat ți-am zis până acu’? Mă rog, n-am început cu glumele.
– Păi… să-l schimbați, zic…
– Nu mai avem d-astea de foarte mult timp. Tre’ să cereți un HD. Mergeți la sediu, luați un HD și-n șapte zile lucrătoare, îl predați p-ăsta vechi.
– Mă duc la sediu cu ăsta vechi și-l iau p-ăla nou.
– Nu-l primește, vă-ntoarceți cu el în maxim șapte zile lucrătoare.
– Aha, știți că se tratează boala asta, există medici specializați. Adică așa vrea mușchiu’ lu’ ăla de la sediu, să mai fac eu un drum. Da’ nu-i bai, îl iau p-ăla nou, ies din sediu și intru iar, ta naaaaaa, am venit. Zice maxim 7 zile lucrătoare, de minim n-a pomenit nimic. Bun, hai să-i facem ceva lu’ problema asta că io tot n-am tv funcțional.
– Păi să vă pun tot un d-ăsta.
– Păi puneți.
Pleacă la mașină și vine cu o cataractă care sigur participase la Waterloo de partea francezilor pierzători. Iar bobinează, mufează, sudează, aparatu’ mai mort decât ăla al meu, care cel puțin arăta bine. Iar sună un prieten și rezoluția e că tre’ să-l așteptăm că mai are el unu’. Și ghici, îl așteptăm. Da-ntre timp, are omu’ o idee creață.
– Hai să scoatem cardu’ HD de la ăla din sufragerie, vreau să văd ceva.
– Dacă-i musai…
Îl scoate, vede că merge și-l punem la locu’ lui. Adică operațiune inutilă, făcută din plictiseală pură.
Vine colegu’ cu altă sculă, o montează și laser frate, merge. Toată lumea fericită și cu lacrimi pe obraz, hai pa și ne mai vedem. Au plecat oamenii și tocmai gândeam „io-te provider fezabil, ne vedem când echipamentele lor devin piese de muzeu și operativitatea e la ea acasă, bravo, bravo, de trei ori bravo”.
Și mă pun pe butonat tv-u’ din sufragerie. Poftim cultură, nu-mi mai recunoștea cartela și pachetul premium, ăla cu HBO- urile și alte programe de filme, nu mergea. Scoate cartela, bag-o iar, oprește televizoru’, fă lupinguri, trei Tatăl nostru și nimic. Am băgat și scos cartela aia de-ncepuse televizoru’ să geamă de plăcere.
Nu vă zic, a dracu’ cartelă e metalică, cu muchii de lamă de bărbierit, zici că-i steluță de ninj. Io-te cum m-am rănit și am profitat de ocazie să-i transmit un mesaj subliminal lu’ provider. Și a curs sânge să știți.
N-am reușit și am sunat iar la reclamații să-i contacteze pe deștepții ăia doi. De data asta am stat mai mult până a răspuns tanti de la call center. Exact ce-mi doream pentru o zi de luni, mare cât o zi de vineri 13.
Mă freacă aia, că poate nu-i pusă cartela bine, că să-nchid televizoru’, că să-l dau pe setări din fabrică, că pe dracu’ ghem. Că dacă trimite echipa și nu-i pusă bine cartela, mă taxează cu 10 lei. Adică-i chem p-ăia să rezolve o problemă, o rezolvă parțial pentru că trebuie să mai facă nu știu ce de la sediu, și-mi fac praf tv-u’ funcțional, și ca să-l repună pe linia de plutire mă costă suplimentar.
I-am zis să facă cumva să-i aducă p-ăia ca să nu mă duc eu după ei. Mă rog, a mai deschis o reclamație, da’ nu se mai poate în seara asta, mâine că-i ziua mai lungă și mai scoate din puțu’ gândirii două întrebări. Rețineți imaginea, luni 13, eu tăiat la deget și plin de draci, e importantă.
-În locație, este cineva-n izolare?
-Domnișoară, doar dacă mi-au dat covid colegii dvs care tocmai ce au plecat de la mine, o să mă bag în izolare.
-Dacă tot ne-am auzit, pot să vă rețin câteva momente să actualizăm baza de date?
Și a ieșit Hulk.
Deci am reușit să mă cert și cu ultimul furnizor de ceva.
2 televizoare, 1 provider de cablu, canci semnal – 15.09