E atât de prost, musai de văzut – 07.10

E atât de prost, musai de văzut – 07.10

E atât de prost, musai de văzut - 07.10

Prost e puțin spus, psihopat, drogălău de pe ultima treaptă a scalei de drogălăi, noaptea minții, praf de praf, cel mai fin praf și totuși interesant. E clar că-i de văzut. Sigur o să găsești ceva fun/intersant/etc, și dacă nu, asta e, cel puțin te ajută pe partea de barometru mintal și-ți arată că, contrar așteptărilor și părerilor celor apropiați, totuși ești sănătos la scufiță.

Bântuit de o stare nu foarte ok, vremea rece + astenia de toamnă = love, frecam menta pe Netflix în căutare de ceva. Și văz o reclamă șmecheră la un serial cu Sigourney Weaver, un SF cu subiect fumat, da’ cu efecte bune. Simpluț, fără mesaje ascunse, un fel de Alien cu reptile, astea ne invadează, bat la noi ca la fasole și noi facem rahatu’ praf.

sigourney weaver neil blomkamp

Serialu’ n-are nume, îl găsești sub denumirea producătorului, Oats Studios, probabil cu sediul într-un fost magazin de etnobotanice cu reminescențe. Are 10 episoade pe Netflix, 13 pe IMDB, asta așa, să vedeți cât e de tembel.

Mă apuc de prostia asta, regulamentar cu episodul 1. „Rakka” pe numele lui, copiază reclama, e ca un episod pilot cu reptilienii care ne invadează și exact acum îmi dau seama că e un serial pentru ăștia cu oculta mondială, Chip în vaccinu’ din venă și Dale la căpăcică. După 20 de minute te convinge, chiar dacă ai senzația că ai revăzut reclama mai pe lung.

Episodu’ 2, „Baza militară”, te duce în Vietnam, tu zici că e vorba de ceva cauze care stau la baza episodului 1. Degeba-ți pui neuronii la treabă, nu găsești nimic congruent. Singura chestie care se mărește e curiozitatea.

Episodul 3 – Prostia face plici, „Gătind cu Bill”, are 10 minute și ai senzația că s-a așezat pisica pe telecomandă. Ghici, n-am pisică. Crezi că e o eroare-n Matrix și ți-a scos cineva creierașii de la rețea, pe model facebooku’ de luni. Nu vă mai povestesc că-i păcat să nu vă las să vă pice fața.

Verifici tot, dacă-ți merge netu’, dacă ești în același univers și n-ai sărit gardu’, te uiți suspect la berea pe care o bei, dacă n-ai adormit… și insiști, treci la episodul 4.

Episodul 4 – „Dumnezeu” – Inițial o să vrei să zici „Dumnezeu’ mă-tii de serial”, da’ nu zici. Ești suficient de cerebral să-ți dai seama că oricând poți să-ți oprești agonia și să te uiți la Las Fierbinți. Piticu psihopat, răspunzător de ciudățeniile din viața ta, tropăie fericit și te vrea rezistent în cele 7 minute ale episodului.

Hai că se poate, e cam cât două partide de sex cu tot cu țigarea dintre ele. Sau mă rog, o partidă de sex cu țigarea de după, și mai ai trei minute pentru scuze și iertare.

Episodul 5 – „Zigot” – ești readus cu picioarele pe SF. Prost, da’ SF. Apropo, știți ce-i ăla zigot, da? Perfect, nici o legătură. Poate doar una… mică… cu un monstru… mare, făcut din oameni… nu zic că poate vreți să-l vedeți. Singura chestie notabilă e Dakota Fanning. Adică joacă-n episod, n-am eu un fetiș ciudat.

E atât de prost, musai de văzut - 07.10

Episodul 6 – tot prostie da’ e fun, „Un președinte incompetent”. P-ăsta tre’ să-l vedeți. Io-te trailer de 3 minute, din cele 6 pe care le are tot episodu’. Io v-am zis că-i psihopat.

Episodul 7, „ADAM” – partea a2a. Prima dată m-am uitat să văz unde draci e prima parte. Nu e. Acum am avut revelația că dacă iau tratamentul care trebuie, am scăpare. Băieții ăștia n-au șanse. Episodul 8 e cu partea a3a. Nici aici n-ai un indiciu că undeva, într-un alt univers, există prima parte. Și apropo, sunt desene animate.

Episodul 9, „Gdansk”, e de patru minute agonizante care nu au nici o legătură cu ceva, cu orice. Slavă Dumnezeului antisocial din episodul 4 că nu-s decât patru minute. Io-te că am găsit și singura legătură palpabilă.

Episodul 10, „Lăcusta”, pot să spun că e interesant. Doi oameni de știință duși cu eprubeta, bidonu’ e destinat oamenilor de rând, care fac arme și îi explodează pe niște neni. Merge după o zi frustrantă la birou.

Și gata, am terminat un sezon în 117 minute, cu tot cu distribuția de la final. Acu’ stau și mă-ntreb cât de fumați sunt producătorii, că io-s clar cu bâluță-n colțu gurii dacă am rezistat atât. Exact cum spuneam, e atât de prost încât merită văzut.

Pentru alt serial psihopat, AICI. Psihopat în sensul bun al cuvântului.

 

E atât de prost, musai de văzut – 07.10

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top