Prâslea cel voinic și oo-le de aur – 08.10

Prâslea este numele de cod al celui mai vechi prieten al meu. Nu-i dau numele că are aproape doi metri și știu că bătaia doare.

Ne cunoaștem din clasa a I-a, am stat în aceeași bancă, liceul ne-a despărțit și ne-am reunit la facultate. Vecini de scări ale aceluiași bloc, partener de băute și grătare, v-ați prins, prieten bun și vechi.

Prâslea a fost primul meu prieten care a avut carnet de șofer. Cum a făcut 18 anișori, a făcut școala și în final, aveam șofer, aveam valoare. La mașină stăteam mai prost, da’ nu foarte prost, Prâslea al meu se dădea cu o Dacie 1310 pe care o peticeam prin parcare.

Proaspăt absolvent al școlii de șoferi, student în timpu’ liber, Prâslea era total îndrăgostit de mașină. O freca, o spălăcea, benzină nu prea-i punea, pe motiv de insufficient funds. Cred că el a inventat mersu’ pe aburi de benzină și alimentatul la pompă cu pipeta la zecimală.

Dacă avea bani de benzină și mașină de rockalar, aia tare cu B și MW, probabil că-l vedeam din Paști în Crăciun. Ce să vă mai spun, era-n stare să doarmă în mașină. Ducea gunoiu’ cu mașina, trecea strada cu mașina, cam tot ce făcea, făcea cu mașina.

Într-o zi mă sună, pe fix că nu se inventase telefonia mobilă, sau se inventase da’ era pe la 1G.

-Bă, ce faci, mergi cu mine?

-Bine, unde?

-M-a trimis mama să iau trei oo.

-Și vrei să te trec strada? Vezi că s-a inventat trecerea de pietoni, dungile alea albe pe asfalt.

-Ești o vacă spirituală. Mă duc în centru cu mașina, sunt mai proaspete acolo. Ai o plimbare moca cu mașina, nerecunoscătorule.

-Bă ești dus, pe bune, te duci până-n centru orașului pentru trei oo? Hai la mine că-ți dau eu. Urci cu liftu’, faci vrum, vrum și zici c-ai fost. Le dau pomană și cu banii de la mama ta mai storci puțin pompa de benzină.

-Te-n spanac, nu mai ai spirit de aventură.

-Da mă, corect, să mergi până la Hale e echivalent cu escaladatu’ Everestului. Să nu uiți de călăuză.

-Ești bulache, hai pa.

După juma’ de ceas, țâr la ușă. Prâslea al meu cu toată flota pe fundu’ mării.

-Ce-ai pățit Boss? Nu-mi spune, n-ai găsit oo proaspete? Doar vechi, adică pui?

-Mă-ta!!! Am găsit. Am luat. După pod, e trecerea aia de pietoni și mi-a sărit un bou în față. Am pus frână și oo-lele care stăteau frumos pe bancheta din dreapta, mi-au zâmbit șăgalnic de pe jos, în schemă explodată. Nu pot să mă duc la mama cu ele muci. Mai e valabilă oferta aia de mai devreme? Dă-mi trei oo, să trăiască neamu’ tău de albinuțe lucrătoare.

Normal că i-am dat, ba chiar m-am oferit să le și transport în siguranță până la oala de ciorbă, că-l știu de îngălat. Nu tot timpu’, are momentele lui. N-ai cum să nu-l iubești.

-Și poate ai și un bidon curat, tre’ să iau benzină că n-am ajuns în fața blocului, am parcat mașina peste stradă.

Despre alți prieteni & rubedenii duse cu bidonu’ AICI

Prâslea cel voinic și oo-le de aur – 08.10