România fifty-fifty – 13.10
Fifty-fifty, sau 50-50, sau juma-juma, pot oricând să-nlocuiască numele de România. Tot aud că ne-a divizat clasa politică, că ne-mparte covidu’, că pana mea. Total greșit. Așa suntem noi. În religie se spune că spațiul mioritic a fost creștinat de Sfântul Andrei. Io cred că a fost Toma.
Hai să vă zic.
Prima dată, fifty-fifty s-a produs la ocupația romană. Adică erai ori dac, ori roman invadator. Mai aveam o mână de greci pe litoral, de nu știu ce trib, nu știu pe unde, în Ardeal, nu-i așa, huni, primii-n zonă, da-n principiu lumea noastră se rupea-n două, daci sau romani.
După ce ăștia s-au combinat și amestecat, ne-am pus pe voievodate, stătulețe etc, până la provinciile românești tradiționale.
Fifty-fifty s-a transformat în Moldova și Țara Românească. Moamă și ce contre, ce bătălii. Pe vremea aia, să convingi o persoană și să-ți impui punctul de vedere, o făceai cu paru’, furca sau toporu’. Izvoarele istorice nu pomenesc nimic de Ardeal, ei s-au prins mai greu și până să-și exprime o părere, a venit Unirea. Mă rog, și la asta au întârziat puțin, 59 de ani.
Imediat după Unire, românii au rămas fără fifty-fifty -ul tradițional și d-atunci le-a picat pe unguri, bulgari și vecinu’ din spatele casei. În acea perioadă s-a descoperit și aprofundat politica. Și imediat polemicile au renăscut.
Până și-n WWII am fost ușori nehotărâți. Ba hai cu neamțu’, da’ stai așa că-i mai bine cu americanu’, până ne-a tras-o rusu’. Și din punctul meu de vedere încă ne-o trage, mai voalat, mai pe la gaze, da’ tot tras se cheamă.
Perioada comunistă a fost cea mai fifty-fifty less. Atunci toți eram cu Partidul Comunist, aproape toți mâncam bio cu soia, a fost perioada cea mai armonioasă a poporului român. Dar sămânța de scandal n-a dispărut total. Ea a inventat alte chestii de contrazicere, timide da’ au existat.
Așa a apărut Steaua VS Dinamo. Mai aveam o UTA, o Craiova, un Petroluț, pupă tata pe el, da’ în principiu fifty Steaua și fifty Dinamo făceau legea.
Bă și a venit Revoluția când s-a produs boom-ul de juma’-juma’. În afara chestiilor vechi și tradiționale care au rămas, au apărut altele noi. Ne-am divizat regional, fotbalistic, muzical, politic nici nu mai vorbesc, prin modă, prin gusturile culinare, prin orice. Practic libertatea a venit cu cel mai mare avantaj de exprimare, în care gena noastră de Gică Contra aplaudă fericită și se umflă-n pene.
După mulți ani de la Revoluție, politic ne-mpărțim tot în două. Românu pe care nu-l mai interesează nici dacă o amibă candidează la parlamentare și românul care știe că toate amibele politicieni, indiferent de culoarea partidului, sunt hoațe, curve etc. Foarte puține cazuri înregistrate cu dispute politice, și alea la televizor. Din punct de vedere sportiv ne-am lăsat de fotbal și ținem toți cu Simona Halep.
Mai sunt nostalgici care se sodomizează pe la meciurile naționalei. Din punct de vedere muzical ne-am setat pe chestiile vechi, rar când mai găsești ceva bun și cald. Nici vestimentar nu ne mai contrazicem și moda e dictată de contul bancar. Eram periculos de aproape de armonie și consens.
Și atunci a apărut covidu’ și suntem exact de unde am plecat. Problema e că nu prea văz calea de ieșire. Frustrant cum un căcat așa mic a reușit să ne-mpartă în două tabere mai înverșunate ca niciodată. Cred că dacii și romanii sunt puțin invidioși. Alte chestii AICI.