Ultimul pahar – 27.10

Ultimul pahar – 27.10

Ultimul pahar - 27.10

Paharu’ ăla de-ți pune capac, p-ăla-l bârfesc.

Nu, nu am renunțat la cocârț sau alte licori cu cifra octanica mare, doar gândeam, rar, da’ când o fac mă implic trup și suflet.
Cel mai nociv dintre toate paharele, dintre toate sticlele (dacă-i vorba de bericioaică), țoiurile sau alte recipiente de măsurat beuturi, milileatre, decaleatre, pricipiți voi ce vreau sa zic, este ultimul pahar, ăla care-ți dă șah mat la scufiță.

E mama răutăților, rusu-n Ucraina, apa la genunchi, apa în bocanci, apa-n general (prietenii știu de ce), durerea de măsea venită vineri pe la prânz, sfârșitul lumii, asta reprezintă ultimul pahar pentru „un biet miner” muncit de o săptămână prin cotloanele economiei de piață și sexat în privat de alte probleme viețașe.

Și asta pentru că-n primul rând se vede gaura-n buget de a doua zi, care-i făcută de cantitatea de alcool premergătoare a ultimului pahar, da’ pe ala dai vina. Și cum nici o „gaură” nu vine singură, mai ai una-n  gândire, pe pat de durere de cap pe care o experimentezi preț de o zi cel puțin.

Și ghici, tot a doua zi o resimți și p-asta. Întrebarea-i următoarea, cum depistăm ultimul pahar? Cum ne dăm seama că tre’ să te oprești la penultimu’ și să-l faci ultimu’, ca să nu vie năpasta.

O mare parte din vină o are anturaju’. Toată lumea se mai bagă la un rând, păi ce, io-s cu ciungă-n păr? Și-l execuți.

Sau penultimul pahar vorbește cu piticu’ domiciliat pe creierașul tău anemic și zice, „mai merge unu’ că înca n-am piscina plină”.

Sau poate că ultimul pahar se camuflează-n antepenultimul pahar, sau… sau…. mai am dar nu contează… Cauzele nu-s foarte interesante, important e să-l identificăm p-ăsta ultim pahar până-n colaps, și să-l izolăm de căpăcica noastră, să nu fie cu mahmureală cruntă a doua zi.

Partea și mai proastă e că la noi ultimul pahar e o glastră sau halbă, sau un shot mic, plin cu o chestie de găsești și-n rezervoarele avioanelor și total incompatibilă cu ce ai băut până atunci. AICI mai găsești un articol pe temă.

Deci? Cum îl depistăm?

O soluție ar fi să te calculești înainte. Adică intri-n bar, te duci la fratele barman și îi cer nota de plată înainte, ca la… exact. Lași fix cât trebuie, până la paharu’ dinaintea lu’ ăla cu draci pe el, dai scris că ești de acord să te dea afară și să nu-ți mai dea nimic nici dacă ai vărsat băutura și o demonstrezi cu analiza concentrației de alcool din aeru’ respirat.

O altă soluție vine de la guvern. Acu’ se-nchide cârciuma la 21.00. Aici intervine o problemă. Te poți mucifica-n 15 minute dacă bagi amestecate și la revedere, aproape că nu-l simți p-ăla ultim pahar. Tot aia cu plata înainte e mai viabilă. Și după ce o faci de cinci zeci de ori, mai încerci cu încă un pahar.

Dacă ești ok, ridici ștacheta, dacă nu, e clar, rămâi pe rețeta anterioară. În rest, totul e relativ și d-aci deducem că și băutu’ ăsta nu-i chiar știință exactă. O trecem la uman, cu literatura și celelalte arte frumoase. Oricum gura lumii zice că toți marii artiști sunt meseni categoria level expert.

Ultimul pahar – 27.10

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top