Mireasmă de Chanel la grătar – 06.11
Mireasmă bună, mireasmă rea, hai să vă spun cât suntem de defecți la năsucuri.
Plecăm de la două declarații pe același subiect.
-Mamă ce bine miros sarmalele alea!!!
-Bă ce pute a sarmale!!!
Până la urmă mirosul de sarmale e bun sau rău că nu mă prind. Unde-i bubița? Vă zic io, la noi în câpuț.
Imediat după ce mi-am luat apartament, m-am pus pe demolat. Cămară, ce-i aia? Zbang, jos cu ea. Balcon? Ce să fac cu un balcon? Jaaaap, ușă jos, închis cu termopan, mărit sufrageria și adusă la rang de living. Ușă la bucătărie? Ce? NIMIC!!! O facem model american, fără ușă și open space.
Legenda spune că din acel moment absolut toată casa, toți ocupanții ei și toate lucrurile din ea, de la țoale la piesele de mobilier, miroseau a chestii. De la sarmale la oo prăjite, toate miresmele le găseai prin casă. Și atunci am pus ușa la loc.
Io-s genu’ de persoană care dacă trece pe lângă o bancă pe care stă la taifas un ardei umplut și o sarma în frunză de viță, prind un miros de zici că am făcut un gang-bang cu ele. Am o prietenă pe care poți să o bagi direct în oală și să stea ca-n jacuzzi cu o pastramă de oaie că n-are nimic, tot a parfumul ei miroase.
Și d-asta zic cu defecțiunea la căpuțe, adică miroase bine a sarmale, da’ să nu părăsească locația și să se refugieze mirosul pe haine că-i nașpa.
Mirosul de tutun, ăla detestat de toată lumea, inclusiv de o parte dintre fumători. Aveam un parfum arăbesc, ceva cu santal și nu mai știu ce, care în combinație cu țigarea scotea un upgrade șmecher. O colegă d-a mea nefumătoare, era-n stare să mă agațe la oglinda mașinii așa de mult mă plăcea olfactiv și mă trăgea pe nas.
Mirosul de floricele de porumb pe care eu nu-l suport decât într-un anumit caz, la cinematograf. Dacă te tăvălești prin pop-corn și te așezi lângă mine la film, nu-i bai, doar că te umplu de bale. Dacă ne vedem după film la o bere, te dau cu huo și strâmb din nas.
Mireasmă de mare, combinația aia de apă sărată cu o algă leșinată și trei scoici în stare de putrefacție cam de 30%. Dacă suntem pe plajă în Vamă, dimineața la răsărit, tragi aer în piept, plescăi satisfăcut și te gândești de ce dracu’ n-a făcut nimeni un parfum cu mirosu’ ăsta. Nici măcar nu-l numim miros, îi spunem aerosoli.
Dacă-l recepționezi prin Militari sau Piața Sudului, te schimonosești, mulțumești pandemiei că te obligă să porți mască și părăsești grăbit zona.
Vinetele la grătar sau orice legumă, io care-s carnivor pur, o salată de vinete și kapia la grătar nu o să refuz niciodată. Ba chiar îmi place să le fac, indiferent că o să-mi miroasă inclusiv fotografia de la buletin a fum trecut prin legume. Imediat după ce am terminat începe să-mi fie silă de mine.
Noxa de eșapament. I like smell of noxă in the morning, combinația aia de fum și benzină, mulți dintre voi îi spuneți poluare, da’ io-s ploieștean și la mine e normal. Reversul medaliei la mine e mirosul de sirop de brad și mirosul de dovleac la cuptor. Dacă vrei să fac precum vampiru’ la aghiasmă, dă-mi pe la nas cu una din astea două. La mine-n căpăcicâ miroase a câine maidanez uitat în ploaie.
De cartofi prăjiți nici nu vă pomenesc. 99,99% dintre voi ați mânca și-n creierii nopții, sunt mulți care au dat peste cap cura de slăbire pentru un cartof pai cu un praf de brânză peste el. Da’ dacă merge pe scara blocului și un vecin e-n prăjeli, imediat prinde o aură de piți și strâmbă din năsuc cârn, tot de piți.
Ce?!?! Usturoi!?!! Mi-aș băga intravenos!!! Aș încrucișa măru’ golden cu o ceată de căței de usturoi, ca să fac un usturoi cât un măr să mușc din el cu sete. Da’ mă mai pupă și pe mine cineva după? Ha, aud?
Deci, cum e? Mireasma de sarmale-i miștoacă sau nu?
Fără nici o legătură, poate doar defecțiunile mele la căpuț, mai aveți un articol AICI.