Pasiunea care te ucide – 07.12

Pasiunea sau acel hobby care-ți reface zenu’, despre asta vorbim azi. Acel lucru care-l faci pentru sufletu’ tău și asta te omoară cu zile.

Sâmbătă stăteam cu gașca la un grătar, io o butonam pe Isaura, până m-au amenințat să las dracu telefonu’ că mi-l dau pe vibrații și mi-l bagă-n fund. Normal că l-am lăsat pentru că-i cred în stare.

King Julien spunea că a văzut un documentar foarte tare, 14 Vârfuri. Nu l-am văzut, urmează pe listă, clar că o să vin cu o recenzie, da’ greu să cred că o să-mi schimb părerea debitată în plen la grătar, cu cocârțu-n freză. Oricum, de aici am început. E vorba de un tip nepalez, care și-a pus în minte și-n plan să ajungă pe 14 vârfuri celebre unde curge sânge din nas la propriu. Și pentru asta a făcut totul, inclusiv finanțare proprie cu o ipotecă la casă.

Io am zis că există tratament special la 9 pentru ce suferă băiatu’ ăsta, King Julien și Zânuț au sărit cu gura pe mine că stai așa, că omu’ a repus Nepalul pe harta lumii, că șerpașii, că a demonstrat ceva, că i-a murit un om în brațe, habar n-am, încă n-am văzut filmu’, sigur o să revin pe temă. Oricum, un lucru e cert, pasiunea e cât casa.

Eu colecționez machete și bufnițe, îmi place divingul de mor, sper să nu din cauza asta, așa vine vorba, dar nu e cum aș face diving zilnic în groapa Marianelor. Prin Ploiești n-am variante, poate doar în râul Dâmbu, unde-s șanse să mor de la o infecție, adică nu înecat, sau în cada proprie. În rest, n-am ingerat niciodată o piesă de la o machetă de avion și nici n-am făcut gargară cu o bufnițoaie de ceramică, adică pasiunea la mine e blândă și nu dă la corazon.

King e-ndrăgostită de munte, și io sunt, da’ de ăștia de la noi cu trasee pe care le corelez cu CNP-u’ și condiția fizică cu colăcei pe burtică. Adică merg, mă plimb, fac poze, da’ hai să lăsăm Salvamontu’ și SMURD-u’ în pace că poate au altă treabă.

Și d-aci am început discuție interesantă cu întrebări existențiale. Mai urmezi o pasiune dacă ești conștient că poa’ să te programeze direct la morgă? Sau cât de mare să fie pasiunea să-ți riști viața? Merită să-ți riști viața? De ce să urc pe Everest când foarte bine mă pot duce la Cruce pe Caraiman. De ce să mă bag la diving când se anunță rechini prin zonă, când pot să mă bat cu niște pești arlechin.

Personal nu îmi este frică de moarte, spanac, nimeni nu trăiește veșnic și ultima înviere e încă-n dezbatere publică de mai bine de două mii de ani, bă da’ m-aș supăra tare să mor prostește. Adică… nu știu, spre exemplu să mor de covid sau să-mi rămână-n gât o bucată de pastramă. Apropo, am avut și pastramă la grătar.

Debitam io, când ajung pe la un 70 de ani, adică încă mai merg pe picioarele mele, sper, să mă duc într-o vacanță, și pe nu știu ce aeroport sau prin nu știu ce hotel, să apară un terorist și să mor cu el de gât. Io de gâtu’ lui colmatat de mânuțele mele. M-am scos, adică despre tipu’ ăsta cu munții o să se vorbească acum, probabil peste 15 ani când se face și film artistic și cam asta a fost. Io sigur o să am o stradă cu numele meu pe ea și eventual o statuie, mai mică da’ statuie se numește.

Și când tot debitam noi cum e mai bine, să te omoare pasiunea sau să te apuci de goblen, cu păreri pro și contra, tocmai ce realizam că toți combatanții la discuție erau cu cocârțu-n freză și cu o țigară-n colț de gură. Mă rog, aproape toți.

Și am zis așa, corelând plauzibilul, prezentul și probabilu’, cam cum prestăm în ultimele clipe.

-King Julien și cu mine – e clar, făcuți cui sub o masă de bar, cu fond muzical Gică Petrescu – Uite așa aș vrea să mor, reeditată și interpretată de FFDP.

-Biba – de infarct, la piață, încercând să negocieze prețul pătrunjelului la bursa locală, preț mult prea mare pentru pensia ei.

-Babane – pe baltă la pescuit, imediat după ce face o poză cu captura vieții, rămâne anchilozat de șale, cade și poc cu tâmpla de cutia de bere personală, goală pe jumate. Se poate spune că tot de la băutură i se va trage.

-Zânuț – acasă, în somn și ronțăită de pisoi.

-Bimbi – nu se știe exact, ea ne-ngroapă pe toți.

Pentru descrierea personajelor, AICI, cu mențiunea că pe King Julien o găsiți sub denumirea de Dili.

Concluzia finală a fost: sănătoși să fim și rezistenți la drogurile legale că până la Everest sau Groapa Marianelor, pe lista lungă avem tramvaiu’ 102, parfumu’ de LukOil, televizoru’ cu știrile lui apocaliptice și grăsimile pe care tocmai ce ne pregăteam să le îngurgităm.

Hai Doamne Ajută și sănătate, că de omorât, are cin’ s-o facă.

Pasiunea care te ucide – 07.12