Presa pe bani – 10.12
Presa pe bani e aia care ridică-n slăvi un produs, un serviciu, o entitate juridică sau politică, orice chestie pe care o vrei promovată și reclămuită. Așa a apărut conceptul de influencer. E suficient să arăți bine, nu contează sexul, oricum e o confuzie totală-n zilele noastre, să ai un bagaj de cuvinte, musai să postezi poze sexoase pe rețelele de socializare pentru că-ți aduc urmăritori și poți să vinzi orice.
Io aș lansa o provocare. Când mă fac mare și o să fiu plin de bani, găsesc cea mai de rahat hârtie igienică (sună a pleonasm), da’ să fie d-aia rugoasă și cu granulație mare ca să-ți ciufulească hemoroidu’, să fie suficient de subțire ca să te trezești cu un deget băgat adânc pe ieșire, să o plasez la influencerii ăștia de top și să fac un top de prostituție media în funcție de sumele cerute de ăștia.
De presa de casă a diverselor partide nici nu mai vorbesc că ajung iar la rahat și hârtie igienică. Da’ să vă spui de unde am plecat cu tema asta. Vă ziceam în primul articol de pe acest blog, ăla mic, speriat și de prezentare, citez „Dacă mâine se dă o lege prin care tre’ să se omoare toți scriitorii și bloggerii, probabil că o să mor nevinovat.” și atenție, nu retrag nici un cuvânt. Articol integral AICI.
Când am scris ceva p-aici, o cronică de cântare sau o recenzie pentru o locație, restaurant sau ceva legat de turism, am fost sincer și n-am mințit cu nimic. Plus că toate au fost făcute de drag și cu toată sinceritatea și atenție, FĂRĂ SĂ AM UN CÂȘTIG, IDIFERENT DE NATURA LUI. Dar este viziunea mea vis-a-vis de acel lucru. Poate altcineva are o altă părere și așa este normal. Niciodată nu am cerut bani, mai ales dacă am fost undeva unde a fost nașpa și să mă apuc io acu’ să mint lumea.
Asta e presă sau media, nici nu știu cum să-i zic, de cea mai joasă speță. Mai bine închid blogul decât să scriu ode pentru ceva sau cineva în care nu cred, sau, că aici e șpilu’, să mă apuc să slăvesc firma la care dau cu sapa în prezent. E un conflict de interese, credibilitatea mea se duce de râpă și o să primesc oferte de la Antena 3. Nope, nu se va-ntâmpla. Recunosc cu mâna pe inimă că am refuzat să scriu despre ceva care nu mi-a plăcut, puteam s-o fac, ieșea un articol conflictual cu multe implicații, drept pentru care am ales să nu-l scriu.
De ceva timp, la munci, e o echipă care lucrează la un site nou. Io sunt p-acolo, cumva tangențial cu această echipă, dar rezultatul muncii lor o să trăiască-n simbioză totală cu mine. Practic este munca mea, salariul meu, toată viața mea profesională. Când îmi permite timpul îi mai ajut, nu dau p-afară cu ajutorul, da’ sunt acolo să le răspund la-ntrebări sau să fac mici ajustări pe unde trebuie.
Ieri dimineață aud una care m-a dat pe spate. Site-ul nou are și o zonă de blog pe care-i bine, dă bine și te ridică Goagălu’ la cer, dacă postezi săptămânal chestii p-acolo. Un tip din echipă, coordonatorul ei, exclamă „stai bă că avem scriitor în birou, io-te, avem nevoie de trei articole bla, bla, bla”.
Ha!?!?! Țe!?!?! Glumești, nu!?!?! Cum să fac așa ceva!?!?! Bă și am luat foc într-un monolog recitat cu țigara-n gură, în picioare, pe ton răstit, în mers ca un ofițer nazist prin fața trupelor și cu bălăcăreli pe care nu le pot nara că nu mă suportă blogul, nu-i așa, blog bine crescut și cu cei șapte ani d-acasă.
Ăștia ai mei, doi la număr și IT-iști pe formarea profesională, mă priveau, clipeau des și m-au lăsat să-mi termin numărul fără să mă-ntrerupă. După ce am terminat de tunat și fulgerat și am respirat adânc, aud:
-Bre, doar am zis să profităm de talentul tău în niște articole în care să prezinți scule, la culoare, calități și ce fac ele-n viața omului, nu tre’ să pupi pe nimeni în fund, ho nebunule.
-A… ok… n-am înțeles io foarte bine.
Ce draci mai puteam să zic după ora aia de dirigenție. Și ca să nu pic de fazan, am continuat:
-Da’ la care vreau io și la care merită, clar!?!?!
Deci în curând, articole semnate de Cătulică de la sculărie pe AICI. Mă rog, pe ăla nou când o să fie gata. Sunt curios ce o să-mi iasă că la mine dacă bășcălie nu e, nimic nu e. Oricum, o să le pun și p-aciulea să vedeți ce o să iasă. Jur, și io-s curios.