Marcu VS Anton – 11.12

Marcu VS Anton, adevăr sau ficțiune? Limba română e plină de pilde, de zicători, vorbe de duh din bătrâni pline de-nvățăminte, da’ conține și grămezi de chestii fără noimă spuse pe modul haios, mai mult ca o completare a unei replici.

Din ciclul „gându’ care nu-mi dă pace și mă ține cu ochii beliți în tavan până la orele două din noapte”, azi vin cu două replici celebre, le disecăm și le-mpătrățilim, poate prin deducții logice (moamă ce tare-i asta cu logica în articolul ăsta), ajungem la sursa care a debitat idioțeniile astea.

Marcu care-ți trage-n cur cu arcu’ VS Anton care-ți toarnă-n cur beton

„Cine a fost Marcu?”, „De ce Anton vrea să-ți toarne-n cur beton?”, „Există între Marcu și Anton legături de orice fel?”, sunt câteva din întrebările existențiale care-ți pot tulbura somnul. Mai ales că replicile sunt folosite așa la oha, după întrebările „Care Marcu?”, respectiv „Care Anton?”.

În primul rând, citind cele două replici de la o ușoară distanță și cu ochi mijiți, deducem că probabilitatea că Marcu și Anton nu au fost contemporani și au trăit în ere diferite, este foarte mare. Marcu e arcaș, adică are arc, armă mult mai întâlnită până la descoperirea prafului de pușcă. Dacă trăia între cele două războaie mondiale, Marcu-ți trăgea-n cur cu mitraliera, pușcă cu lunetă, sau cu obuzu’ tras de pe un tanc T34 rusesc.

Pe de altă parte, Anton care deține stație de betoane inventată pe la mijlocul secolului XIX, chiar dacă s-au descoperit și chestii dintr-un fel de beton pe la 126 d.Hr, adică exemplul este singurel, izolat și nu-i de băgat în disertație, e clar că-i din altă eră. Dacă trăia-n Evul Mediu, Anton îți turna-n cur chirpici sau piatră de râu.

Deci e clar, Anton și Marcu nu sunt rude, nu se cunosc, nu fac parte din ghilda secretă care-ți face-n cur ceva, nici măcar nu au trăit în aceeași perioadă. E clar că singura asemănare și singurul punct de congruență dintre cei doi, e curu’. În primă instanță sunt tentat să-i leg de comunitatea LGBT dar datorită betonului și săgeții în aceeași propoziție cu fundu’, exclud și această posibilitate. Oamenii ăia nu-s așa duri… cred.

Bun, atunci care-i faza? Ce tre’ să-nțelegi din asta? Hai să-i privim pe protagoniști ca niște personificări la ceva. Anton, ce face Anton? Îți toarnă-n cur beton. Posibil ca betonul să fie privit de autor ca un înlocuitor metaforic la constipație. Ai cur beton, la revedere, nu faci dodoșel, adică suferi de constipație. Fetele, atenție, a nu se confunda cu replica „Păpușa, ce cur beton ai!!!”. Aici beton e cu funcție de fezabil. E de bine, e admirativ, nu vă face nimeni constipate.

Prin această teorie, descoperim că Anton este personificarea oricărui aliment care te constipă sau, că există și varianta aceasta, este fix reversul medaliei când betonul este proaspăt turnat și e moale. E cu dublu sens. Oricum e clar că Anton e malefic și te ține prin proximitatea unei bude.

La Marcu n-am nimic prin căpăcică. Singura chestie plauzibilă e că pe vremuri, un imbold pentru cineva, un fel de orice șut în cur e un pas înainte, se făcea cu arcul, mai precis cu o săgeată-n cur. Rezultatul e net superior față de un banal șut. Concluzia e că Marcu e ok, are intenții bune, chiar dacă o face prin metode mai dure.

Bine, mai e varianta simplă de invenții puerile pe bază de rime, Marcu – arcu’ și Anton – beton. Ce să zică și oamenii ăia, Marcu – parcu’, bacu’, dracu’ și Anton – tampon, ribon, trombon? Nu merg cu numitorul comun „cur”.

Cu plăcere. Pentru alte întrebări existențiale care vă țin noaptea de la somn AICI