Ce mă, ți-e frig? – 23.12

Ce mă, ți-e frig? – 23.12

Ce mă, ți-e frig? - 23.12

Frig, știți ce-i ăla frig? Hai să parcurgem un nou episod din seria „Am să mă-ntorc bărbat – Cătulescu în armată”, capitolu’ „Frig de te găinățezi figuri geometrice”, adică cuburi.

Bafta mea aia chioară și-n ghilimele, m-a făcut să parcurg o iarnă geroasă fix în armată. Frig de -25 de grade afară, în dormitor aveam 15, la 13 mai puneam o flaneluță și la 17 ieșeam la plajă. Misiunea ținea opt ore și dacă erai schimbul trei, la șase dimineața te dezlipeau colegii cu ranga de pe trotuar. Atunci am purtat prima și ultima dată ciorapi de damă de iarnă… de vară n-am purtat niciodată. Ăia erau primii, apoi două izmene și pantalonii militari de iarnă, măsură disperată care avea ca rezultat un dodoșel tot sub formă de cub, da’ cu muchiile mai rotunjite.

Băiat deștept cum mă știți, plus beneficiar al unui scris de mână decent datorat Lalelei Negre, adică mama care-mi rupea foile prin clasele primare pe motiv de scris urât, io-te că-n armată mi-a prins bine și m-am orientat pe la cancelarie. M-am orientat așa de bine că ajunsesem să fiu și așa, și bătut, la bani nu se punea problema că oricum n-aveam. Ziua mă târau ăștia prin toate șanțurile, noaptea scriam de-mi picau falangele.

Duminica era cea mai șmecheră. Dormeai cu o oră-n plus și când pica de serviciu un anume ofițer, ne și pileam bine. Dimineața io zăceam, el ziceai că-i scos din cutie ca Ken a lu’ Barbie. Și asta nu era o mare problemă da’ se trezea cu idei crețe și nici nu mai ținea la glume. Ziceai că atunci te-a văzut prima dată, nu că te-ai mucificat cu el toată noaptea. Ciudat om și-l bănuiam de personalități multiple.

Într-o dimineață frumoasă de duminică, cred că ultima din ianuarie sau prima din februarie, am zis frumoasă că aveam doar -12 grade afară și o zăpadă de doar juma’ de metru, se trezește ofițerescu cu un gând sculat, cum că ar fi minunat să facem curățenie generală. Spart gheața de la cornierele cu sticlă prinsă-n chit, alea care țineau loc de geam, totul deschis să intre aer curat, mopăit, frecat, d-astea de profil.

De la 15 grade înăuntru ajunsesem vertiginos spre negative. Io scriam și făceam țurțuri. Ceilalți se agitau și păstrau o temperatură decentă-n instalații, io pe scaun simțeam cum mă fac Elsa. Și tring, mi-a venit rezolvarea. Am luat un reșou pe care l-am pitit sub birou să mă bată la piciorușe. Ofițerescu se auzea cum urla pe hol.

La un moment dat mă trezesc cu el în birou. Io ușor pe sub birou, cu bocancu am apăsat botonașu’ reșoului care făcea și lumină de la rezistență.

-Vlade, io simt miros de căldură…

-Fata Morgană șefu, am auzit că se-ntâmplă și pe la poli. Probabil că v-ați agitat și sunteți încălzit, mie mi-a trecut și cocârțu’ de azi noapte.

-Asta-mi place la tine, dai niște răspunsuri miștocărești și totuși pline de diplomație că la respect sunt sigur că te prefaci.

A mai lătrat scurt un ordin și a plecat să le frece ridichea celorlalți. Io clic la botonaș. Bă și s-a prins că fac manțocării că a sărit în birou și m-a prins cu căldură la poponeț.

-Fata Morgană, ha!?!?! Ce mă, ți-e frig!?!?! Stai așa că te rezolv!!!

Și cheamă patru soldați cu ordin clar. Tre’ să vă zic, unitățile militare au o formă de U privite de sus. Toate cancelariile erau cu geam spre interiorul U-ului unde se afla ca un platou betonat, la vremea respectivă plini de nămeți cu zăpada picată natural și cu d-aia făcută stivă de soldați, strânsă de pe căile de acces.

-Luați voi birou’ ăsta și-l mutați colo sub geam, să-l văz eu. Executarea!!! Tu dragă Vlăduț, ia scaunul și toate hârțoagele, și te muți acolo. Vezi să te-mbraci bine că am înțeles că e răcoare.

Și m-a scos cu birou’ afară. În clădirea aia erau așa, o unitate de pază și ordine, una de TR-iști, una de cavalerie și noi rangerii de la teroriști. Toate aveau jumătate din geamuri spre interior, cu vedere la platou, toate unitățile erau pe ele și se râdeau de mine. Apogeu’ a fost când a venit un soldat de la popotă cu o cană de ceai cald.

Ofițerescu a făcut spume, că de ce și de când bla, bla, bla. Bafta mea a fost că soldățoiu’ avea ordin de la un colonel, mai mare-n grad și la statură și n-a mai comentat. După o oră juma’ de făcut țurțuri pe sistem nervos și scrisul era cuneiform, s-a îndurat ăla să mă bage înăuntru unde tremura toată compania, da’ pentru mine era ca un bilet în Bahamas.

S-a făcut mișto de mine cam o lună până s-a prins un soldat în sârma ghimpată de la gard și miștocăriile au plecat spre ăla. Tot din armată AICI.

Ce mă, ți-e frig? – 23.12

2 thoughts on “Ce mă, ți-e frig? – 23.12”

  1. E de-a râsu’-plansu’
    Râd de scriitura, plang de cele intamplate.
    Am facut armata odata cu sotul meu adica
    m-am dus in fiecare zi 364 de zile…
    El e genul care nu se plange de durere… dar il vedeam vânat la fata
    Poveste si printre randuri iti imi dadeam seama ce simtea… cel putin trei luni alea de inceput
    au fost ireal de dure…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: