Mărie, dragă Mărie – 22.12

Mărie, adică nu o mândră din capu’ satului și nici o altă Mărie din showbiz, e vorba de acea Mărie vegetală, plăntuță verzulică și plăpândă cu efecte terapeutice pentru glaucom.

Am un prieten, adică n-am, am visat eu aseară povestirea asta și subliniez chestia asta, adică dragă cititorule dacă ești de la poliție să nu pui la inimă sau la dosar pentru că e ficțiune pură. Am avut un prieten imaginar în visul d-aseară, pe care nu-l cunosc și nu pot da absolut nici un detaliu despre el, pentru că nu există și nu visez cu detalii HD, care a primit de la un prieten olandez d-al lui, tot imaginar, o țigară de Mărie.

Prietenul meu imaginar nu știe d-astea și a pus-o bine într-un pachet gol de țigări, în buzunarul secret de la o geacă imaginară, ăla cu fermoar de pe interior.

Într-o seară, cam spre dimineață așa, visul meu îl plasa pe prietenul imaginar venit de la cârciumă, făcut crăci. Mare lucru n-a mai putut, da’ a reușit să se târască până pe canapeaua din sufragerie. După ceva timp, mahmureala și somnu’ i-au fost perturbate de mișcare prin zonă. Era mama lui care se agita ca o comeată. Mama lui mai așeeeea, mai la o vârstă, cu puțin de diabet, cu o palpitație la corazon, mai o durere de picioare, d-astea strâns legate de CNP.

-Puiule, scuze de deranj, vezi că am rămas fără țigări și ți-am fumat-o io pe ultima. Când te trezești să-mi cumperi și mie un pachet.

El a mormăit ceva și a continuat mahmureala. Da’ simțea că ceva nu-i chiar în regulă. Și ca prin vis, s-a revăzut la cârciumă cum cerea altui prieten o țigară că nu mai avea. A sărit din pat ca ars.

-Mamă, mai precis, ce țigară ai fumat?!?!

Mama lui era ca pe arcuri, la orice cuvânt gesticula frenetic, toată numa’ un zâmbet și se juca cu trei unicorni roz.

-Mamă, ai luat țigara aia mai lungă, aia singură și credeam io, pitită?!?!

-Da mamă, e foarte bună, cam tare da’ a mers.

-Mamă dragă, mi-ai fumat-o pe Măria!!!

-Care Măria mamă că io n-am în agendă mării, am una da-i la București.

-Mamă ești bine?!?!

-Da, foarte bine, mulțumesc de-ntrebare, da’ de ce?

-Că ai fumat marijuana, d-asta.

M-am trezit din vis râzând. Am băut apă și m-am băgat la nani în speranța unui nou episod pe temă. Și am avut.

Prietenul meu imaginar a plecat cu treburi dar cu mintea rămasă acasă la mama proaspăt fumată. Și o sună dat fiind afecțiunile pe care le are de la CNP-u’ mărit.

-Mamă, ce faci, cum ești, te doare ceva? Tensiunea-i bună? Da’ glicemia?

-Nu mă doare nimic și mă simt perfect, nesimțitule!!!

Ca să vedeți că e doar un prieten imaginar, era și un banc cu un pescar care a plecat pe baltă cu țigările copilului și după două ore prinsese doi delfini, un crocodil și pe monstrul din Loch Ness. Vedeți, d-aci m-am inspirat, deci, să n-avem vorbe la proces.

Acu’ sincer, io chiar n-am nevoie de Mărie, la mine tâmpeniile sunt by default AICI.