Colegele electrizante – 06.02

Colegele electrizante – 06.02

Colegele electrizante - 06.02

Colegele mele dragi, pline de energie… pe bune. Vă spuneam ieri că am birou nou, proaspăt zugrăvit și plin cu bomboane AICI

Prin decembrie când scaunu’ pe care-l aveam mi-a traumatizat fundu’ sexos cu încă un arc ieșit la aer, am zis „basta!” și m-am dus la șefu’.

-Boss, nu mai merge așa. Îmi trebuie ori un scaun nou, ori un fund nou pentru că ambele cedează ușor și sigur. Primu’ din cauza celui d-al doilea și invers. Problema e că al doilea e atașat de mine și mă doare. Cum medicina modernă n-a evoluat așa mult încât să se facă un transplant de fund, apropo, dacă se poate aș vrea unu’ tip Shakira sau J Lo, io zic să-mi cumpăr un scaun cu scaun la cap. Ce zici, mă lași?

-Hai că m-ai zăpăcit, lasă-mă și fă ce vrei.

-Ok Boss.

Și mi-am comandat scaun de gaming d-ăla șmecher, cu puțin roșu să nu mă deochi și la bani ok să nu mă strângă șefu’ de gâți. Acu-n nou’ birou, colegele mele au moștenit niște scaune din cretacicu’ timpuriu, vai mama lor. Zum, zum albinuța lor pe lăngă mine ca să zum, zum, albinuța mea pe lângă șefu’ să-mi mai aprobe buget pentru niște scaune.

Am avut aprobarea și le-am pus să caute scaune pe net, să-ți aleagă ele model, culoare etc, da’ să nu se arunce la bani că poate prindem pe factură și un cuier că stăteam cu hainele pe clanța de la ușă. Colegele ca fetilii, au stat, au căutat, au cântărit și au găsit și comandat scaune.

După trei zile au venit și le-am montat. Acum avem patru scaune-n birou, unu’ roșu aprins, unu’ roșu mai spălăcit și unu’ portocaliu, plus scaunu’ meu de gaming, negru cu puțin roșu. Putem să facem un cor și să intonăm frumos „Sorcova vesela”. Contează că e un birou vesel și primitor.

Spuneam că le-am montat și colegele dragele își mulau suav pe ele părțile moi. Toată lumea fericită până când una din ele a vrut să meargă la budă. S-a ridicat după scaun și când a pus mâna pe ușa metalică, a făcut o flamă de am crezut că-i Thor sub acoperire. Toată energia statică-i umbla prin vene.

Am zis că-i de la bluza plină de bumbac, cam 2 % și de rest pet reciclat. Da’ când a făcut plici și colega doi care avea bumbac pe ea cam 5%, am zis că există posibilitatea minunată ca sursa încărcării lor să fie tocmai de la frecatu’ bucuțelor pe scaunele vieții. Se aude exact ca dispozitivele alea de le pui pe terasă să atragă goange și le curentează instant.

Inclusiv a doua zi când au venit îmbrăcate cu chestii mai bio, tot tunete și fulgere prin birou. Atunci faza ne-a fost clară, am achiziționat niște scaune electrice.

Acu’ stau și mă gândesc că problema scaunelor e rezolvată, da’ a apărut problema colegelor încărcate electric. Dacă se freacă mult pe scaunele alea or să lumineze-n întuneric de zici că-s născute la Cernobîl.

Am trei variante. Prima, să le scot pe piața liberă a energiei, este bio și ieftină de sparg tot de la Electrica la Hidroelectrica. A doua variantă e să le montez leduri și a treia, să le pun împământare, da’ rămân fără artificii și fără distracție-n birou. Parcă e păcat să nu le las să țopăie la orice interacțiune cu orice obiect metalic.

Pentru alte zăpăceli AICI

Colegele electrizante – 06.02

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: